Iulia Vântur: "Dansez oriunde... şi la coadă la pâine"

Iulia Vântur este noua stea a Pro TV-ului, dar şi a lumii vedetelor autohtone. Atuurile ei principale, care o propulsează în fruntea unui top al frumoaselor patriei, sunt naturaleţea, zâmbetul

Iulia Vântur este noua stea a Pro TV-ului, dar şi a lumii vedetelor autohtone. Atuurile ei principale, care o propulsează în fruntea unui top al frumoaselor patriei, sunt naturaleţea, zâmbetul dulce-naiv, modestia şi capacitatea de a relaţiona imediat cu cei din jur. Primăvara lui 2007 o găseşte pe Iulia îndrăgostită, fericită şi "prinsă" nu doar cu ştirile, ci şi cu pregătirea pentru al doilea sezon al emisiunii "Dansez pentru tine".

- Din nou la "Dansez pentru tine"! Ce a însemnat pentru tine această experienţă?

- Acest show a fost cel mai frumos dar pe care îl puteam primi şi m-am bucurat din tot sufletul de el. "Dansez pentru tine" a fost şi este un pas înainte, o evoluţie pentru mine, ca jurnalist, dar mai ales ca om. Am primit o lecţie de viaţă, am învăţat foarte multe de la oameni simpli, pe care îi admir pentru că au o putere fantastică de a se lupta cu destinul, cu încercările lui. Este extraordinar să cunoşti astfel de oameni şi să ai şansa de a-i ajuta, poate chiar să le salvezi viaţa, asa cum s-a întâmplat în cazul mamei lui Ionuţ Pavel.

- Cât de greu este să treci de la ştiri la divertisment?

- Mă bucur că le pot face pe amândouă, mai ales pentru că n-aş fi vrut să renunţ la ştiri. Ele reprezintă prima mea dragoste, sunt "părinţii" care m-au crescut şi m-au făcut mare. Mă bucur că încerc şi altceva, că am ocazia să arăt că pot mai mult decât atât.

Mă simt foarte bine, mai bine decât atât nu cred că se poate, mai ales că am primit această veste bună nefiind nevoită să renunţ la nimic pentru asta.

- Ai cochetat vreodată cu dansul?

- Da, dansez de când eram mică. Dansul, ritmul sunt în mine, le simt prin vene. Am luat şi lecţii de dans, dar, din păcate, nu am făcut performanţă, deşi mi-ar fi plăcut. Sunt norocoasă, acum am ocazia să aprofundez, să învăţ mai multe stiluri de dans. Dansul înseamnă viaţă. Ţi-ai ascultat vreodată bătăile inimii cu atenţie? De acolo vin ritmul, muzica, dansul care înseamnă bucurie, dezlănţuire, pasiune, atitudine. E ca o autocaracterizare fără cuvinte, când dansezi eşti Tu, dezgolit de toate inhibiţiile, complexele, grijile. Încă din vremea când am învăţat să mă ţin copăcel, cum se spune, dansez, şi sper să o fac până mor, în cârjă la 80 de ani. Ştiu, sunt optimistă, ăsta e defectul meu! Dansez oriunde aud muzică: la volan (sper să nu citească domnii poliţişti), prin casă, la petreceri, nu mă pot abţine să nu dansez sau măcar să ţin ritmul, când aştept la rând la... pâine. Mi-aş dori să mă antrenez alături de concurenţii, să învăţ cât mai multe, mai ales că în emisiune sunt cei mai buni coregrafi din ţară. Mereu m-am uitat fascinată la concursurile de dans şi admiram mişcările spectaculoase ale dansatorilor. Mi-am dorit de mică să fiu ca ei şi, dacă am vreun regret în viaţă, atunci acela este că nu m-am apucat de dans profesionist.

- Te implici emoţional în concurs, ai preferinţe printre concurenţi?

- Îmi este imposibil să nu mă implic emoţional. Concurenţii sunt oameni deosebiţi, cu poveşti impresionante, care au suferit şi au învăţat să se lupte cu viaţa, sunt oameni cu suflet mare, care se sacrifică pentru cei dragi lor. Eu îi admir în primul rând pentru puterea de care dau dovadă, sunt un exemplu, mi-au dat o lecţie de viaţă. I-am cunoscut, le-am ascultat poveştile, le-am văzut suferinţa, le-am cunoscut familiile, prietenii, aproape toată viaţa şi e normal să mă ataşez de ei. Odată ce şi-au deschis sufletul în faţa mea şi au avut încredere să-mi povestească toată viaţa, mi-au devenit prieteni. Nu am preferinţe, toţi sunt la fel pentru mine, nişte învingători.

- Ce te-a cucerit la Marius (Moga - n.r.), bărbatul alături de care trăieşti acum o poveste de iubire?

- De la emisiune ni s-a tras… Pe durata ei s-au legat multe prietenii şi aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru, pentru că noi am fost mai întâi prieteni, ne-am cunoscut mai bine, aşa ne-am descoperit şi am ajuns să fim împreună, să formăm un cuplu. M-a cucerit în primul rând cu tandreţea şi cu sinceritatea lui.

- Cum ţi se pare viaţa la Bucureşti faţă de Iaşi?

- Orice schimbare aduce o nouă provocare! Iar mie îmi plac provocările. Nu mi-a fost foarte greu, pentru că am venit cu entuziasm şi dorinţa de a face mai mult, iar Bucureştiul îmi oferă spaţiul de care am nevoie. Îmi lipsesc părinţii, prietenii, colegii din Iaşi, dar, când mi se face foarte dor, fug repede şi-i văd. În plus, aveam dinainte prieteni în Bucureşti şi am reuşit să-mi fac şi alţii noi. În general, mă adaptez destul de uşor la orice mediu - doar sunt jurnalist! -, iar acum pot spune că Bucureştiul m-a adoptat şi mă simt ca acasă. Dar… Iaşiul este şi va rămâne oraşul cu multe amintiri dragi sufletului meu. E parte din mine, acolo sunt cele mai dragi persoane… Cei apropiaţi mă primesc cu aceeaşi căldură, dar cu mai mult dor, iar majoritatea ieşenilor mă întâmpină, de cele mai multe ori, cu un zâmbet. E frumos să te întorci acasă!

- Dintre toate stilurile de dans din concurs, care îţi place cel mai mult?

- Mie îmi plac mult muzica şi dansul sud-american, latino, dar iubesc şi tangoul. Pe primul loc cred că e salsa.

- Cât de greu este să fii partenera de prezentare a unui actor, care are pregătire special pentru divertisment?

- Ştefan este un profesionist în tot ce face. E un artist adevărat. Parcă s-a născut pe scenă. Încerc să învăţ de la el cât mai multe. Îl admir pentru că se implică foarte mult în această emisiune, pune suflet. Poate că de aceea ne înţelegem foarte bine. Suntem cam pe aceeaşi lungime de undă, există comunicare şi respect, ceea ce e foarte important. Nu-l cunoşteam pe Ştefan până să intru în acest proiect, dar îl apreciam ca artist. Îmi place foarte mult de el, pentru că ştie să facă oamenii să se simtă bine, chiar şi atunci când îşi impune punctul de vedere are un stil haios, glumeţ, care te face să îl asculţi cu plăcere.