Isărescu: Inflaţia nu a evoluat bine!

Seceta, politica fiscală şi salarială, dar şi evoluţiile din mediul internaţional au dat peste cap planurile Băncii Naţionale BNR a revizuit ţinta inflaţionistă pentru finele

Seceta, politica fiscală şi salarială, dar şi evoluţiile din mediul internaţional au dat peste cap planurile Băncii Naţionale

BNR a revizuit ţinta inflaţionistă pentru finele acestui an, în urcare de la 3,9% la 5,7%. Dacă în luna august, prognozele, încă optimiste, încadrau evoluţia indicatorului în marja de plus/minus un punct procentual în jurul ţintei de 4%, previziunile actuale nu mai sunt la fel de favorabile.

Majorarea de 1,8 puncte procentuale a fost cauzată, în principal, de creşterea inflaţiei de bază (indicele Core2) de la 1,5% la 2,7%. Şi la categoria legume, fructe şi ouă, prognoza s-a înrăutăţit. Cel mai probabil, contribuţia acestora la inflaţia anuală va urca de la 0,5% la 1,8%. Plusul de 1,33 puncte procentuale apare pe fondul efectelor negative ale secetei.

Totuşi, "nu suntem un caz singular", a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, subliniind tendinţa de scumpire generalizată a produselor agroalimentare la nivel mondial. Şi dacă avem în vedere faptul că ponderea acestei categorii în structura coşului de consum este una semnificativă (de peste 35%, fiind cea mai ridicată în rândul membrilor Uniunii Europene), evoluţia actuală nu ar trebui să ne surprindă deloc.

În plus, Isărescu a adăugat că "avem încă o agricultură dependentă de natură, nereformată." Avem astfel de-a face cu o senzitivitate sporită a ratei inflaţiei faţă de variaţia preţurilor alimentare. Singura evoluţie cu adevărat benefică o vor cunoaşte preţurile administrate.

Conform aşteptărilor oficialilor BNR, contribuţia acestei categorii va înregistra o scădere importantă, de 0,8 puncte procentuale, de la 1,4% la 0,6%, în măsură să atenueze o parte a ameninţărilor inflaţioniste.

Temerile băncii centrale s-au adeverit

Perfomanţa negativă la capitolul inflaţie a fost motivată de manifestarea tuturor riscurilor asociate proiecţiei din luna august. Ritmul de creştere al salariilor a depăşit dinamica productivităţii muncii, în timp ce deficitul de cont curent a ajuns la cote nesustenabile.

Acestora li se mai pot adăuga o intensificare a presiunilor asupra cheltuielilor publice, care vor fi resimţite pe parcursul întregului orizont de prognoză. În plus, deşi deprecierea monedei americane a fost în măsură să atenueze parţial şocurile manifestate pe piaţa internaţională a combustibililor, preţul barilului de petrol a ajuns, în luna august, la cote istorice.

"Este prima dată când toate riscurile prognozate s-au materializat", a ţinut să precizeze guvernatorul. Pentru finele lui 2008, BNR se aşteaptă la o inflaţie de 4,3%, cu 0,6 puncte procentuale peste nivelul anticipat în luna august.

Cea mai mare creştere o va înregistra inflaţia de bază, a cărei contribuţie la scumpirea generalizată a preţurilor va fi de 2,3%, faţă de doar 1,6%, conform estimării precedente. În plus, vom asista la o creştere de la 0,5% la 0,6% a accizelor la tutun şi o dublare a contribuţiei preţurilor la legume şi fructe, de la 0,2% la 0,4%.

Agricultura, factor determinant al inflaţiei

Traseul pe care rata inflaţiei este aşteptată să se înscrie anul următor va fi determinat de coordonate precum urmările severe ale secetei, creşterea preţurilor la cereale şi plantele tehnice la nivel mondial, corecţia aplicată cursului de schimb şi deteriorarea anticipaţiilor inflaţioniste.

Alte riscuri asociate proiecţiei curente sunt dinamica alertă a salariilor, dezancorarea anticipaţiilor inflaţioniste şi un posibil deficit bugetar pe termen mediu, mai mare decât cel anticipat.

Pentru perioada următoare, banca centrală consideră că un mix optim de politici economice trebuie să aibă în vedere continuarea reformelor structurale necesare stimulării productivităţii şi a competitivităţii externe a produselor româneşti, alături de o restrictivitate relativ ridicată a politicii monetare. În aceste condiţii, politica fiscală ar trebui să devină mai restrictivă.

De preferat ar fi şi o politică salarială care să nu adauge presiuni asupra cererii, deşi în contextul actual, ameninţarile din această direcţie au toate şansele să se amplifice.