Irakienii din clasa de mijloc părăsesc masiv ţara

Pe nebăgate de seamă, întâi pe cartiere, apoi pe oraşe şi zone întregi, Irakul se depopulează. Nu sunt de vină numai atentatele zilnice, ci spaima pe care o provoacă acestea. Ultimele date

Pe nebăgate de seamă, întâi pe cartiere, apoi pe oraşe şi zone întregi, Irakul se depopulează. Nu sunt de vină numai atentatele zilnice, ci spaima pe care o provoacă acestea. Ultimele date statistice indică un exod masiv în rândul clasei de mijloc irakiene, care pare să nu mai aibă alt ţel decât părăsirea ţării.
Numai în ultimele 10 luni, statul a eliberat aproape două milioane de paşapoarte. Altfel spus, 7% din populaţie şi cam un sfert din clasa de mijloc irakiană au plecat sau se pregătesc să plece în străinătate. Un alt indiciu în acest sens îl oferă datele din sistemul de învăţământ. Dacă, în 2004, Ministerul Educaţiei a emis 39.554 de scrisori de autorizare, prin care părinţii pot scoate din ţară dosarele şi diplomele copiilor, numărul acestora s-a dublat în 2005. Potrivit unor surse oficiale, numărul irakienilor fugiţi în Iordania se apropie de un milion. La fel şi în Siria.
După atentatul de la Samarra, din februarie, societatea irakiană a fost cuprinsă de un nou tip de violenţă sectară. Bande înarmate de şiiţi intră în case şi moschei, peste arabii sunniţi, ucigând familii întregi, într-o răzbunare fără sfârşit. Ca urmare, în doar trei luni, conform datelor Ministerului Imigraţiei, peste 14.500 de familii şi-au luat lumea în cap. şi, din păcate, cei mai mulţi care pleacă peste graniţă sunt profesori, ingineri, mici comercianţi, economişti, meseriaşi.
Cartierele morţii din Bagdad
În Dawra, una dintre zonele cele mai periculoase ale Bagdadului, viaţa publică pare să fi dispărut cu totul. Patru profesori au fost ucişi în doar 10 zile. În aprilie, alţi trei dascăli au fost ucişi la liceul Batoul. Practic, elevii nu mai au cu cine să-şi susţină examenele de sfârşit de an. O aventură periculoasă înseamnă şi colectarea gunoiului. În ultimele şase luni, 312 gunoieri şi-au pierdut viaţa încercând să-şi facă meseria. Mulţi dintre irakieni n-ar pleca, dar spun că n-au încotro. Vidul politic prelungit şi violenţele fără sfârşit le-au subminat încrederea în viitor. Din păcate, notează analiştii, cei care părăsesc, azi, masiv Irakul sunt tocmai cei pe care ar fi trebuit să se bazeze reconstrucţia.