Introducerea vizelor îi transformă în muritori de foame pe locuitorii oraşului Ungheni

La 20 de kilometri de Iaşi, în oraşul moldovenesc Ungheni, aderarea României la Uniunea Europeană nu a fost un motiv de bucurie. Dimpotrivă. Cei 30.000 de locuitori ai oraşului moldovenesc

La 20 de kilometri de Iaşi, în oraşul moldovenesc Ungheni, aderarea României la Uniunea Europeană nu a fost un motiv de bucurie. Dimpotrivă.
Cei 30.000 de locuitori ai oraşului moldovenesc Ungheni se plâng că nu mai pot veni în România decât cu vize. Aproape jumătate dintre ei îşi câştigau existenţa din micul comerţ pe care îl practicau în oraşele româneşti de-a lungul frontierei. Dacă în urmă cu aproape o lună, trecerea graniţei era o simplă formalitate, acum a devenit un adevărat calvar. Micii comercianţi din Ungheni sunt nevoiţi să meargă până la Chişinău pentru procurarea vizei. Alt drum, alţi bani... "Întâi au introdus paşapoarte, acum şi vize. Stăm şi ne uităm pe partea cealaltă, ca pe timpul URSS", s-a plâns Valeriu Moruzov, localnic din Ungheni. Bărbatul locuieşte pe fosta stradă "50 de ani de URSS" denumită acum "Ion Creangă". "S-a terminat cu Podul de flori, cu fraţii şi cu toate. Tot Rusia ne este aproape", a comentat şi Igor Melnic introducerea vizelor de către România.
Un oraş pedepsit de istoria cruntă, dar şi de realităţile contemporane
Ungheniul a fost, în timpul Uniunii Sovietice, un oraş închis. După destrămarea Uniunii Sovietice, o parte din fabrici au fost demontate şi transportate în Rusia. Oraşul, în centrul căruia se află un impresionant monument dedicat ostaşilor sovietici care au luptat pentru "eliberarea oraşului de sub ocupaţia fascistă" (românească-n.red.), aminteşte şi acum de Războiul Rece. În faţa singurului hotel "Drujba", dar rebotezat "Dacia", închis încă de pe timpurile sovietice, tronează un tun. Tot acolo este şi un mic monument ridicat în memoria ostaşilor sovietici, căzuţi în Afganistan, originari din Ungheni.
"Situarea noastră lângă frontiera estică a Uniunii Europene nu cred că ne va schimba neapărat, în bine, viaţa", spun câţiva grăniceri care păzesc frontiera chiar lângă piatra de hotar pe care se mai distinge stema URSS. În primele zile ale anului 2007, în trenul Ungheni Iaşi s-au aflat doar 2-3 moldoveni cu viză. Altădată garnitura era atât de plină, încât se călătorea şi pe scări.