Intreaga lume l-a aplaudat, pentru ultima oara, pe Papa Ioan Paul al II-lea

Inmormantarea Papei a fost a acelora care au stiut sa astepte si sa asculte. Milioane de pelerini sositi din intreaga lume, dar mai ales din Polonia, au tinut sa fie alaturi de Ioan Paul al II-lea pe

Inmormantarea Papei a fost a acelora care au stiut sa astepte si sa asculte. Milioane de pelerini sositi din intreaga lume, dar mai ales din Polonia, au tinut sa fie alaturi de Ioan Paul al II-lea pe ultimul sau drum. Veniti nu atat sa planga, cat sa-si exprime admiratia fata de faptele sale, pelerinii au inceput sa se instaleze pe strazile si in pietele Romei inca de acum cateva zile. Dormind direct pe asfalt sau pe trotuare in asteptarea evenimentului, credinciosii au creat o atmosfera irepetabila. Inca de la primele ore ale diminetii, multimea s-a pus in miscare catre Piata San Pietro, toti incercand sa prinda cate un loc din care sa poata urmari ceremonia. Venirea asteptata a celor patru milioane de oameni a determinat Vaticanul sa instaleze pe toate strazile si in toate pietele din centru 27 de ecrane imense si sute de amplificatoare aflate in legatura cu postul papal de televiziune. Pe masura ce ora de incepere se apropia, desi in continua miscare, multimea devenea din ce in ce mai tacuta. Din cand in cand se faceau auzite sirenele ambulantelor, iar fiecare interventie a acestora era intampinata cu aplauze. Linistea deplina s-a lasat atunci cand pe portile Bazilicii si-a facut aparitia cortegiul care purta sicriul simplu de lemn al Papei. A urmat apoi un lung ropot de aplauze. De fapt, aplauzele au insotit intreaga ceremonie, participarea celor prezenti fiind totala. Inca din timp, psalmii ce urmau sa fie cititi in cadrul Mesei au fost publicati in ziare sau in foile volante distribuite pelerinilor. Momentele-cheie ale Mesei - Sfanta Euharistie si Pacea lui Cristos - au fost impartasite cu fervoare de catre cei prezenti. Multimea a ingenuncheat, a cantat Crezul, apoi Tatal Nostru, totul culminand cu strangerea mainilor. Oficiata in latina de catre cardinalul Joseph Ratzinger, ceremonia a fost punctata de discursurile unor inalti prelati catolici si reprezentanti ai credinciosilor. Aproape nimeni nu a fost exclus de la dialog. Toate discursurile au fost traduse concomitent in spaniola, engleza, franceza si poloneza. Acolo unde organizatorii nu reuseau, sarcina era preluata de catre participanti. Un preot ce insotea un grup de pelerini francezi a tradus simultan toata Mesa, explicand pe parcurs auditoriului momentele culminante ale ritualului. Impresionanta, dar decenta, ceremonia funerara a facut dovada influentei crescande a bisericii romano-catolice, dar mai ales a imensei popularitati a lui Ioan Paul al II-lea. 600 de reprezentanti religiosi, 1.400 de politicieni italieni si alti 2.500 de lideri ai lumii, carora li s-au adaugat 4 milioane de credinciosi prezenti in Piata si in zonele inconjuratoare, stau marturie ca umanismul universal practicat de Papa Wojtyla a inceput sa-si atinga scopul. La Mesa a luat parte si un sobor de ierarhi ortodocsi, acompaniat de un cor greco-bizantin, care a oficiat o scurta slujba de inmormantare. Peste putin timp, Mesa avea sa se sfarseasca cu binecuvantarea cardinalului Ratzinger. A urmat o tacere generala, apoi aplauzele au inundat centrul Romei. Miile de polonezi si italieni aplaudau cu lacrimi in ochi, fericiti insa ca au reusit sa fie alaturi de Ioan Paul pana la sfarsit. Ceremonia publica a fost urmata de o alta privata, desfasurata in interiorul Bazilicii, in cadrul careia corpul Papei a fost depus in cripta Vaticanului. Fara sarcofag, direct in pamant, ramasitele lui Ioan Paul al II-lea au fost ingropate in locul unde pana acum a fost mormantul lui Ioan al XXIII-lea, unul dintre Papii al carui model l-a urmat. Pe parcursul perioadei de doliu de noua zile vor avea loc numeroase Mese extraordinare, printre acestea si aceea pentru bisericile orientale, de pe data de 14 aprilie. La ceremonie sunt asteptati sa asiste importanti ierarhi ai bisericii ortodoxe, inclusiv din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane.

Presa poloneza releva omisiuni in traducerea testamentului Papei
O fraza din versiunea poloneza a testamentului Papei Ioan Paul al II-lea, prin care clericii polonezi aveau un cuvant de spus cu privire la locul inhumarii Papei, a disparut din traducerea in limba italiana a documentului. Penultimul paragraf al documentului din 6 martie 1979 preciza: "In ceea ce priveste funeraliile, repet dispozitiile decise de Papa Paul al VI-lea, privind ingroparea in pamant. Locul inhumarii va fi decis de cardinali si de compatriotii mei", scria Ioan Paul al II-lea. Presa poloneza a remarcat imediat lipsa ultimei fraze in traducerea din poloneza in italiana. Ulterior, la 5 martie 1982, Papa Ioan Paul al II-lea preciza ca prin cuvantul "compatrioti" se referea la succesorul sau in fruntea Arhiepiscopiei de Cracovia si la episcopii polonezi, dar ca ultimul cuvant apartine cardinalilor, carora le recomanda sa tina cont de eventualele doleante ce se vor ivi. In 1985, Papa mergea mai departe, spunand ca membrii Colegiului cardinalilor nu au obligatia sa se consulte cu compatriotii sai in aceasta chestiune.

Sute de bucuresteni au urmarit funeraliile Papei pe un megaecran
Sute de credinciosi s-au adunat, ieri dimineata, la Bucuresti, in Parcul Obor, pentru a se ruga si pentru a urmari, pe un monitor, funeraliile Sfantului Parinte. Copii, foarte multi tineri, parinti, batrani, deopotriva catolici si ortodocsi, erau asezati pe asfalt si pe iarba. "Unde sunt multi adunati, altfel sunt primite rugaciunile. Papa Ioan Paul al II-lea este o personalitate in istoria omenirii. Nu am vrut sa raman acasa. Am tinut foarte mult sa vin aici, printre semenii mei, pentru ca, astazi, este o zi importanta pentru noi", spune Magdalena, o tanara de 25 de ani. "Am pierdut cel mai valoros om din lumea intreaga"; "A fost o oaza de lumina pentru noi toti"; "Suntem ortodocsi dar, inainte de toate suntem credinciosi"; "Papa a militat sa nu mai fie atata ura si dusmanie", sunt alte vorbe rostite de tinerii si batranii stransi in Parcul Obor. Religia nu a mai contat. Erau oameni bolnavi, oameni in doliu, puternic marcati. "Simt o mare tristete, o nesiguranta, o neliniste. Regret un om cu adevarat sfant, un prieten. L-am apreciat foarte mult ca om, atat de simplu, de usor de inteles, prin tot ceea ce facea. Traim intr-o lume trista, ma ingrijoreaza viitorul lumii. Cu totii putem fi mai buni", ne-a spus o doamna cu lacrimi in ochi.

"Binecuvanteaza-ne, Sfant Parinte!"
"Nu vom uita niciodata cum, in acea ultima duminica de Pasti din viata lui, Papa, marcat de suferinta, a aparut inca o data la fereastra Palatului Apostolic dandu-ne binecuvantarea Urbi et Orbi. Putem fi siguri ca Papa al Nostru Mult Iubit se afla acum la fereastra Casei Lui Dumnezeu. El ne vede si ne binecuvanteaza", a spus cardinalul Joseph Ratzinger in debutul funeraliilor din cetatea Vaticanului.