Intra si taranii in UE?

Romania vrea sa intre in UE in 2007, dar jumatate din romani nici nu stiu bine ce e si cu ce se mananca Uniunea asta. La tara, unde bate doar TVR-ul si unde se sta cu ochii dupa soare, nu dupa

Romania vrea sa intre in UE in 2007, dar jumatate din romani nici nu stiu bine ce e si cu ce se mananca Uniunea asta. La tara, unde bate doar TVR-ul si unde se sta cu ochii dupa soare, nu dupa televizor, lumea comenteaza chestia in fel si chip. In fostul camin cultural, transformat acum in birt, parerile sunt impartite. Unii zic ca, gata, peste cativa ani da Uniunea pensii la toti taranii doar ca sa doarma la umbra, cu palariile pe fata. La asa vorbe, cativa se rascolesc si raspund cu glume groase, care folosesc din plin abrevierea numelui Uniunii. Altii zic ca e mai rau: Uniunea asta e un fel de bau-bau care ii va obliga sa isi scoata viile din pamant, sa isi arunce cazanele de tuica, sa taie porcii de Craciun cu schepsis si cu veterinar si, colac peste pupaza, va vari si cate un cip in urechile cailor. In realitate, asa cum Guvernul nu s-a obosit sa explice celor 45 la suta dintre romanii care traiesc in mediul rural, UE nu face nimic din toate astea. Uniunea nu ne obliga sa renuntam treptat la soiurile de vinuri hibride, ci ne recomanda lucrul asta. La fel, ni se recomanda ca micii producatori de alcool, adica toti taranii care au un alambic artizanal prin curte, sa fie inregistrati legal, sa indeplineasca norme minime de igiena si sa plateasca si accize la ce trece peste 50 de litri de tuica sau palinca. Astfel de recomandari in domeniul agricol sunt multe, incepand cu zootehnia si terminand cu piscicultura si silvicultura. Daca nu le urmam, e treaba noastra, nu a Uniunii, dar riscam sa pierdem miliarde si miliarde de euro. Politica Agricola Comuna (PAC) a Uniunii Europene, ale carei baze au fost puse in 1963, e o politica integrationista, care a creat reglementari comune de functionare a pietelor si de comercializare a produselor agricole. Principiile PAC sunt o piata unica a bunurilor, in interiorul UE produsele agricole circula fara restrictii; favorizarea consumului produselor originare din UE si solidaritate financiara intre statele membre, masurile comune finantandu-se dintr-un buget comun. Aceste lucruri, in special subventiile agricole, costa scump. Politica agricola comuna consuma anual, din bugetul Uniunii, 40 de miliarde de euro. Cateva paraiase din acest fluviu de bani au inceput sa curga si spre Romania, prin programe precum SAPARD, ISPA sau PHARE. Dar, degeaba. Nimeni nu s-a obosit sa capteze acesti bani si sa "irige" prafuita agricultura romaneasca. Astfel, pana acum, Romania a folosit doar 1,5% din fondurile primite de la UE pentru agricultura. In acest moment, peste 400 de milioane de euro din fondurile nerambursabile ale SAPARD zac necheltuiti. Explicatia consta in faptul ca acesti bani nu pica, ca niste pere malaiete sau subventii guvernamentale, in capul fermierilor romani. Pentru ei trebuie sa faci planuri de afaceri, sa incepi executia proiectului pe banii tai si abia dupa aceea sa faci "decontarea" din fonduri europene. Dar ce planuri de afaceri sa faca sutele de mii de tarani care au doar cate un hectar de pamant si care fac doar agricultura de subzistenta? Nici consiliile locale ale comunelor, potentialele beneficiare ale unor programe de genul "Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale", n-o duc mai bine. Si aici iti trebuie ceva bani romanesti ca sa agati fondurile europene, iar bani, in Romania de azi, se gasesc greu. Nu intamplator, printre putinele comunitati norocoase care au reusit acest lucru se numara comuna Cornu, care e locuita de cetateni ca Adrian Nastase sau Ilie Sarbu, toti tarani cu girofar la limuzina. O alta problema e imbatranirea populatiei din mediul rural, dar atragerea tinerilor la tara cu o prima de instalare de 1.000 de euro, credite si terenuri e doar un proiect dintr-un sertar al Ministerului Agriculturii. Una peste alta, situatia Romaniei in acest domeniu e urmatoarea: agricultura noastra, care e la pamant, se pregateste sa faca fata, din 2007, concurentei agriculturii occidentale, adica unei agriculturi supertehnologizate si extrem de eficiente. Ca sa ne pregateasca pentru asta, UE ne da un miliard de dolari in patru ani, dar noi, deocamdata, nu suntem in stare sa cheltuim banii. Pe de o parte, e lipsa de popularizare a programelor in mediul rural, SAPARD facandu-se cunoscuta mai mult prin spaga de 190.000 de dolari pe care a luat-o directoarea Florica Dinculescu pentru privatizarea JIMTIM, decat pentru actiuni concrete. Pe de alta parte, e vorba de faramitarea extrema a exploatatiilor agricole private. Aici, doar presedintele Iliescu a incercat sa rezolve problema ca pe timpul colhozurilor, cu indicatii de la centru si discursuri despre avantajele colectivizarii de tip nou, adica asocieri in mari exploatatii agricole. Dar, procedand in continuare ca si pana acum, adica neglijand mediul rural, riscam sa pierdem trenul european. Romania va intra in UE cu tarani cu tot sau nu va intra deloc.