Întinarea idealurilor anticomuniste

Colaborarea cu Securitatea devine pentru "ai noştri" un act patriotic "Afirm cu deplină responsabilitate: regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal", spunea preşedintele

Colaborarea cu Securitatea devine pentru "ai noştri" un act patriotic

"Afirm cu deplină responsabilitate: regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal", spunea preşedintele Traian Băsescu pe 18 decembrie 2006, asumându-şi în faţa Parlamentului concluziile comisiei "Tismăneanu".

Şeful statului a anunţat şi un set de măsuri care urmau să fie luate pentru ca acest act politic să nu rămână unul formal sau să nu poată fi bănuit doar ca o acţiune de propagandă a Cotroceniului. "Nu vreau să devin <> ", zicea Băsescu atunci.

El cerea instituţiilor statului şi celor care le conduc să aplice un set de propuneri având ca scop desprinderea de trecut, reconcilierea naţională şi nu în ultimul rând asigurarea funcţionării instituţiilor statului de drept într-o societate democratică. Cel puţin aşa a zis Traian Băsescu.

Care este situaţia astăzi la aproape doi ani de la celebra declaraţie? Măsurile anunţate lipsesc cu nonşalanţă. Scopurile încă nu au fost atinse. Mai rău, Institutul cultural Român şi directorul său, Horia Roman Patapievici, s-au găsit în epicentrul unui scandal provocat în presa din Germania, care a acuzat sprijinul oficial oferit unor colaboratori ai Securităţii, cazul Antohi - Hoişie.

În ţară, evenimentul a fost ca de obicei politizat la extrem. Dar faţă de principiile declaraţiei de condamnare a comunismului e clar că ceva este în neregulă în această afacere. Condamnarea comunismului asumată în Parlament a devenit parte a doctrinei naţionale în materie.

Instituţiile statului au obligaţia să se conformeze şi să pună în aplicare politici publice în acest sens. Colaborarea cu foştii colaboratori este interzisă. Altfel se acreditează principiul turnătorii noştri sunt mai buni decât turnătorii lor, comuniştii noştri se decorează, ai lor se blamează!

Cazul se repetă chiar în sânul PDL, unde Valeriu Stoica face eforturi pentru a o readuce pe Mona Muscă în prim-planul politicii.

Din nou colaborarea cu Securitatea devine pentru "ai noştri" un act patriotic, Mona Muscă având în grijă studenţii străini, în timp ce pentru "ai lor" nu poate fi decât un act condamnabil. Ion Iliescu ar putea afirma că, iată, sunt unii care întinează nobilele idealuri ale condamnării comunismului. Noroc că nu mai este el preşedinte!