Intifada din inima Europei

Moartea atroce, intr-o suburbie a Parisului, a celor doi adolescenti nord-africani Bouna Traore (15 ani) si Ziad Benna (17 ani), carbonizati in timp ce-si cautau refugiul in interiorul unei substatii

Moartea atroce, intr-o suburbie a Parisului, a celor doi adolescenti nord-africani Bouna Traore (15 ani) si Ziad Benna (17 ani), carbonizati in timp ce-si cautau refugiul in interiorul unei substatii de transformare a curentului electric, a declansat in Franta cele mai mari dezordini de la miscarea protestatara studenteasca din mai 1968. Flacarile revoltei imigrantilor musulmani s-au propagat din suburbii in inima ,orasului lumina" si apoi, cu o repeziciune nemaipomenita, in tot restul tarii, de la vestitele statiuni de pe Riviera franceza pana la granita cu Germania. Rasculatii comunica intre ei folosind mijloacele moderne, celularele, isi trimit SMS-uri si se deplaseaza rapid folosind motocicletele. Pe buna dreptate, comentariile de presa vorbesc de o ,intifada in inima Europei". Dintre toate tarile (vest) europene, Franta are cea mai numeroasa populatie musulmana, intre 5 si 6 milioane, cam o treime din acesti imigranti, care provin din fostele colonii franceze, Algeria, Maroc, Tunisia, locuind in ghetouri, unde domneste o mizerie greu de imaginat. Somajul endemic (pana la 30 la suta), discriminarile rasiale, drogurile, disperarea constituite terenul fertil pentru proliferarea criminalitatii si ingroasa randurile extremistilor islamici. Politica integrarii pare a fi esuat. Un factor agravant l-a constituit, probabil, si nerecunoasterea existentei minoritatilor etnice in legea fundamentala. Roadele a ceea ce presa franceza descrie a fi proasta gestionare a problemei imigrantilor se vad astazi. Nenorocirea este ca nu cumva, asemenea principiului dominoului, aceasta formidabila bomba cu explozie intarziata, reprezentata de presiunea imigrantilor, sa nu se extinda si in alte parti ale Europei, cum par a arata unele indicii. Cand vorbea de ,ciocnirea civilizatiilor", Samuel Huntington avea in vedere clivajul dintre Europa occidentala si cea rasariteana. Iata insa ca aceasta ciocnire se petrece, acum, chiar in Apusul continentului, ceea ce politologul american nu a prevazut. Primejdia nu a fost sesizata la adevaratele ei dimensiuni, asa cum pare a indica si incetineala cu care au reactionat initial autoritatile franceze. O parte a ziarelor pariziene reproseaza premierului De Villepin si ministrului de interne Sarkozy ca s-au dovedit mai de graba preocupati de propriile ambitii in cursa pentru fotoliul de la Palatul Elysee decat de realitatile din jur.