Interesul poartă fesul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Uneori, realitatea pare un ghem de conspiraţii ieşite din laboratoarele societăţilor secrete unite şi reunite.

Creiere strălucite, dar şi genii ale răului universal îşi unesc neuronii pentru a cuceri lumea. Maşinaţiuni şi malversaţiuni diabolice plutesc ca nori negri deasupra capetelor noaste, încercând şi reuşind să ni le taie. Ce mai, e pericol mare. Dar, după modesta mea părere, cel mai mare pericol e să luăm prostia drept inteligenţă.

Mă tem că aşa-zisele laboratoare ale răului nu sunt decât nişte adunături informe de proşti fuduli care-şi închipuie că ne vor face din vorbe. Recenta campanie pentru europene nu e decât exemplul palid al minciunilor prosteşti, al gogoriţelor enorme, al gogoşilor însiropate cu care – la toamnă – prezidenţialele şi, din patru în patru ani, parlamentarele ne vor jigni inteligenţa.

Voi începe cu prostiile galben-albastre, liberale. Cică Europa este liberală. Nu ­mă-mpingeţi, că ameţesc. Nu mă zguduiţi, că mă trezesc! Dacă Europa e ceva, atunci, din păcate, ea este socialistă şi populară. Birocratică şi corectă politic. Inconştientă şi abuzivă, şovăielnică, dar cu prinţipuri. Interesată în a-şi obţine pacea şi gazele cu orice preţ. În niciun caz liberală. A doua prostie vine chiar din capul listei: Norica Nicolai a găsit un vinovat în cazul infamei înregistrări cu Paul Păcuraru. Preşedintele Băsescu.

Dacă n-ar fi fost atât de obsedată, deşi obsesia are o istorie lungă, dna procuror ar fi înţeles că fostul ministru al familiei (ce ironie!) este singurul subiect şi obiect al filmuleţului. Atitudinea cea mai înţeleaptă era: ciocul mic şi tăcerea mare. Nu mai vorbesc de nebunia cu banii europeni pentru România. E de domeniul evidenţei că, în legislatura trecută, niciun sfanţ n-a venit spre ţara noastră din efortul parlamentarilor români. Şi nici n-or să vină, pentru că nu de aia se duc la căldurică şi la papa bun.

Mă rog, asta e o idioţenie egal răspândită prin partide. Dar obsesia asta că România va ieşi întărită şi înstărită cu aleşii PSD, pentru că noi suntem importanţi, foarte importanţi, atrage încă o dată atenţia asupra imensului capital de prostie care izvorăşte năvalnic încă de la vârful măreţului partid. Ce legătură o fi între primarii PSD şi candidaţii pentru care garantează nici Dumnezeu, nici sofiştii şi nici autorii sloganurilor n-ar putea spune. În schimb, Bucureştiul e tapetat cu recomandări idioate.

Pe-acolo pe unde hălăduiesc, îl văz de mi se acreşte pe celebrul denunţător al hidrogenului din apă, Adrian Severin, care, cu geniul şi cu ştiinţa sa, ne va face Europa mai moale. Pentru că noi contăm. Garantează Vanghelie, Piedone (pietonul, că în şofer n-am încredere) şi însuşi preşedintele PSD ale cărui luări de cuvânt declanşează în mine torente de râs isteric sau spasmodic.

Şi, în sfârşit, pour la bonne bouche, vreau să dedic sloganului PDL, „Împreună la bine şi la greu“, un imn. De recunoştinţă fierbinte, prinos al bucuriei de a fi fost luat în căsătorie, până ce moartea ne va despărţi, de sclavul partinic al preşedinţiei. Numai că eu nu vreau să mă însor. Şi nici nu vreau un partener la greu, ci la bine, că de-aia votez. De-aş fi vrut „la greu“, îl lăsam pe Ceauşescu în pace şi onor. Scopul unui partid nu poate fi greul, răul, criza. Dar nu-mi fac griji. Prostia cu EBA independentă care se va întoarce între sânii PDL pune capac şi încununează opusul. Păi, dacă tot te vei întoarce, jună intelectuală, de ce-ai mai plecat?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite