"Insula Paştelui" din Călimani

Cel mai mare munte de origine vulcanică din ţara noastră, Călimanul, ascunde un crater vulcanic stins cu diametrul de zece kilometri. Munţii Călimani, cu o suprafaţă de peste două mii

Cel mai mare munte de origine vulcanică din ţara noastră, Călimanul, ascunde un crater vulcanic stins cu diametrul de zece kilometri.

Munţii Călimani, cu o suprafaţă de peste două mii de kilometri, constituie o barieră uriaşă de andezit între Moldova şi Transilvania şi include şi rezervaţia naturală "12 Apostoli".

În codrii în care legenda spune că haiducul Pintea şi-ar fi ascuns comorile, şi-au găsit sălaşul animale felurite şi rare.

Ursul, lupul, râsul şi pisica sălbatică trăiesc aici, în peisajul unic prin culoare şi sălbăticie, iar mistreţii şi cerbii, mari amatori de iarbă fragedă, oferă un spectacol nemaiîntâlnit al naturii, tulburat doar de zborul neaşteptat al liliecilor bicolori sau bruni, care-şi flutură aripile în noapte.

Păsările însă deţin supremaţia în Parcul Călimani, prin numărul lor, fiind prezente în toate tipurile de habitat.

Parcul naţional din regiune se întinde pe o suprafaţă de 24.000 de hectare, în Carpaţii Orientali, şi adăposteşte grupuri megalitice asemănătoare coloşilor din Pacificul de Sud

Munţii vulcanici se întind pe 90% din suprafaţa Parcului Naţional Călimani, iar flora şi fauna alpină, specifice acestor locuri, sunt ocrotite prin lege.

Călimanul, muntele ascuns al dacilor, este umbrit de păduri naturale de afin şi molid, fagi şi mesteceni, din umbra cărora se ivesc pajişti întinse, smălţuite de toporaşi şi flori de genţiană. Plantele rare, care fac parte dintre cele 1.004 specii descoperite de biologii români şi străini, s-au adaptat acestui tip de climat, dar multe dintre ele se află în pericol, din cauza despăduririlor şi a turmelor de oi.

Zâmbrul sau Pinus cembra, un conifer cu frunze în formă de ace, ce are seminţe lungi şi comestibile, este o specie ocrotită prin lege şi creşte numai în câteva zone izolate din Carpaţii Orientali şi cei Meridionali.

Lemnul acestui arbore, foarte rezistent şi de calitate superioară, se foloseşte în sculptură. Genţiana, ale cărei flori, în formă de clopoţel, albastre sau galbene, inundă pajiştile Călimanilor, este socotită de botanişti ca făcând parte din speciile rare ce cresc pe teritoriul României.

Programul "Natura 2000"

Călimanul este socotit cel mai mare munte de origine vulcanică din ţara noastră şi adăposteşte un crater stins cu diametrul de zece kilometri. Munţii Călimani au o suprafaţă de peste două mii de kilometri şi constituie o barieră uriaşă de andezit între Moldova şi Transilvania.

Parcul naţional, cu o suprafaţă de 24.000 hectare, a fost înfiinţat prin lege, în anul 2000, în scopul de a proteja biodiversitatea florei şi a faunei, şi a fost declarat, anul trecut, sit "Natura 2000".

Parcul include şi rezervaţia naturală "12 Apostoli", care există încă din anul 1971, Lacul Iezer, situat la o altitudine de 1.750 metri şi adânc de aproape patru metri, lacul artificial Colibiţa, cheile şi valea Bistriţei Ardelene, Cascada Diavolului şi Cascada Tihu.

În interiorul parcului nu există pensiuni turistice şi nici cabane, la intrare nu se plătesc taxe, iar iubitorii de drumeţii au la dispoziţie 12 trasee marcate. În codrii în care legenda spune că haiducul Pintea şi-ar fi ascuns comorile şi-au găsit sălaşul animale felurite şi rare.

Vipera, pe cale de dispariţie

Ursul, lupul, râsul şi pisica sălbatică trăiesc aici, în peisajul unic prin culoare şi sălbăticie, iar mistreţii şi cerbii, mari amatori de iarbă fragedă, oferă un spectacol nemaiîntâlnit al naturii, tulburat doar de zborul neaşteptat al liliecilor bicolori sau bruni, care-şi flutură în noapte aripile.

Păsările însă deţin supremaţia în Parcul Călimani, prin numărul lor, fiind prezente în toate tipurile de habitat. Afinul şi merişorul răsună de trilurile brumăriţei alpine, iar în crăpăturile stâncilor îşi face cuib codrosul, o pasăre migratoare cu penajul cenuşiu roşiatic. Vara, când soarele încălzeşte creasta munţilor, ajunge aici până şi codobatura cenuşie.

Primăvara, în ochiurile de apă, ce rămân după ce se topeşte zăpada, se zăreşte creasta viu colorată a tritonilor, o specie de amfibii ce seamănă cu mormolocii de broască. Vipera, a cărei muşcătură este mortală, este una dintre speciile aflate pe cale de dispariţie. Şarpele de alun, şopârla cenuşie şi şopârla de munte reprezintă, şi ele, unele dintre atracţiile Călimanilor.

"Paradisul păsărilor"

Datorită unei bogate diversităţi de specii, păsările fac din Călimani un adevărat paradis pentru cei care ştiu să le observe şi să le înţeleagă comportamentul.

Au fost identificate 108 specii de păsări, dintre care cel mai lesne pot fi văzuţi şoimii şi acvilele. Turismul călare sau turismul ecvestru se bucură de un mare succes.

Au fost create trasee turistice ecvestre adecvate, catalogate pe sistemul unor grade de dificultate, unele fiind mai uşoare şi altele mai complexe.

Iarna se pot vizita pe schiuri unele zone din Călimani, dar este obligatorie prezenţa unui ghid, din cauza dificultăţii traseelor aflate pe versanţii acoperiţi de zăpadă.

Toamna pot fi văzuţi cerbii care se luptă între ei pentru a obţine supremaţia asupra grupului de ciute, iar momentele de luptă pot fi înregistrate de către turişti.

Negoiul, distrus de Ceauşescu

Din inima Munţilor Călimani, dictatorul Nicolae Ceauşescu a aprovizionat cu sulf toată siderurgia românească.

Rămăşiţele fostei exploatări de sulf par şi acum o glumă de prost-gust, aruncată în Parcul Călimani.

Jumătate din Negoiul Călimanilor, care a fost "decupat" în trepte, pentru a da ţării cât mai mult sulf, a fost înghiţită de excavatoare.

Vegetaţia este atinsă şi acum de rămăşiţele de sulf şi de substanţele folosite la prelucrarea lui.

Cei "12 Apostoli" sau "Pietrele Roşii"

Vânturile şi ploile au dat naştere în Călimani unor formaţiuni geologice spectaculoase, dintre care celebru este complexul de stânci, denumit "12 Apostoli" sau "Pietrele Roşii".

Rezervaţia naturală "12 Apostoli", sanctuar dacic sau minune a naturii, ascunde nenumărate "sculpturi" fantastice, în stâncă, despre care istoricul Nicolae Densuşianu, în "Dacia Preistorică", susţinea că ar reprezenta urmele lăsate în piatră de pelasgi, triburi ce au populat, în timpurile străvechi, şi partea sudică a Peninsulei Balcanice.

Ansamblul megalitic, constituit din 12 formaţiuni stâncoase, dispuse în cerc, cu înălţimi cuprinse între opt şi 12 metri, este, oarecum, similar celui din Insula Paştelui.

Şi totuşi, siluetele adâncite în stâncă, ce pot fi interpretate, vizual, în nenumărate feluri, stau mărturie faptului că, poate, natura s-a întrecut pe sine atunci când a creat figuri fantastice care pentru unii o înfăţişează pe Nefertiti sau în care alţii văd capul plecat al unui urs.

Jnepenii şi ienuperii de pe versantul vestic adăpostesc un alt monument al naturii, cocoşul de mesteacăn, unicat în Bucovina.

Rezervaţia naturală de jnepeniş

Rezervaţia de jnepeniş şi Pinus cembra a fost inclusă în Legea nr. 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător şi cuprinde pădurile şi jnepenişurile situate la izvorul pârâului Neagra Şarului, înspre vârful Răchitiş.

În afară de peisaj, rezervaţia are o deosebită importanţă ştiinţifică, pentru că aici se găseşte o porţiune de pădure în amestec de molid şi zâmbru, unică în ţară şi foarte rară în Europa.

Scoruşul poate fi întâlnit până la cota 1.880, iar smândarul, arbust ocrotit prin lege, colorează în roşu- aprins covorul vegetal.

12 metri au statuile fantastice ale ansamblului megalitic, care sunt aşezate în cerc