Înstrăinarea caselor naţionalizate, la mâna instanţei supreme

Interpretarea diferită pe care au dat-o magistraţii în procesele care aveau drept obiect revendicarea unor imobile preluate abuziv de comunişti va fi analizată de instanţa supremă, ca urmare a

Interpretarea diferită pe care au dat-o magistraţii în procesele care aveau drept obiect revendicarea unor imobile preluate abuziv de comunişti va fi analizată de instanţa supremă, ca urmare a promovării de către procurorul general Laura Codruţa Kovesi (foto) a recursului în interesul legii.

Procurorul general a motivat decizia de a apela la o cale extraordinară de atac prin faptul că s-au evidenţiat două orientări în ceea ce priveşte interpretarea pe care au dat-o judecătorii dispoziţiei articolului 9 alineatul 8 din Legea nr.112/1995. Într-o primă interpretare, instanţele au apreciat că imobilele dobândite în temeiul acestui articol pot face obiectul urmăririi silite, întrucât legea prevede o indisponibilizare temporară a imobilelor cumpărate în baza acestui act normativ, dar nu le declară neurmăribile, astfel încât pot fi valorificate pe calea executării silite.

Alte instanţe însă au oferit aceluiaşi articol o altă interpretare, în sensul că interdicţia de înstrăinare a acestor imobile se extinde şi asupra vânzării pe calea executării silite. În conformitate cu această orientare, imobilele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 112/1995 sunt inalienabile temporar, astfel încât asupra lor nu se pot realiza acte de dispoziţie sau acte de executare silită, pentru că, în acest mod, acest gen de acte ar reprezenta o modalitate indirectă de eludare a dispoziţiilor legale care scot temporar din circuitul civil această categorie de bunuri.

Din interpretarea Legii 112/1995 privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv ar putea rezulta şi că interdicţia înstrăinării se extinde şi asupra vânzării pe calea executării silite. Astfel de imobil este inalienabil temporar, ceea ce înseamnă că asupra lui nu se pot realiza acte de executare silită, pentru că, în caz contrar, ar rezulta că acest gen de acte ar reprezenta în realitate o modalitate indirectă de eludare a dispoziţiilor legale ce scot temporar din circuitul civil această categorie de bunuri.

Procurorul general mai subliniază faptul că în lege a fost utilizat termenul de "înstrăinare" la modul general, fără a fi prevăzute excepţii - cum ar fi înstrăinarea efectuată în cadrul executării silite. Legea prevede că imobilele naţionalizate nu puteau fi înstrăinate pe o perioadă de 10 ani de la dobândire. Astfel că intenţia legiuitorului a fost aceea de a exclude orice formă de transfer al dreptului de proprietate. Imobilele ce intră sub incidenţa interdicţiei de înstrăinare nu pot face nici obiectul executării silite imobiliare. (L. Năstase/I. Stoica)

România, condamnată la CEDO

Trebuie spus că efectele recursului în interesul legii nu se aplică decât pentru viitor. Mult-trâmbiţata lege privind unificarea practicii judiciare a fost lăsată în coadă de peşte de fostul ministrul al justiţiei Monica Macovei, deşi România a fost condamnată la Curtea Europeană, din cauza practicii judiciare neunitare. În decembrie 2005, CEDO a condamnat România, în cazul Pădureanu, în materia caselor naţionalizate, "pedeapsă" care nu viza doar restituirea unei proprietăţi, ci impunea şi unificarea practicii judiciare în materia caselor naţionalizate.