Inspectorii de munca - neputinciosi in fata patronilor care folosesc muncitori la negru

Legislatia muncii nu este respectata nici macar de institutia care ar trebui sa-i controleze pe altii cum o aplica. Asa s-a ajuns ca pana si inspectorii de munca sa-si faca sindicat, considerand ca

Legislatia muncii nu este respectata nici macar de institutia care ar trebui sa-i controleze pe altii cum o aplica. Asa s-a ajuns ca pana si inspectorii de munca sa-si faca sindicat, considerand ca asta este singura solutie de a-si apara drepturile stipulate de diferite legi. Conform Codului Muncii, angajatorul, adica Inspectia Muncii, ar trebui sa le puna la dispozitie toate dotarile necesare pentru desfasurarea activitatii. Conducerea institutiei insa ridica din umeri si spune ca n-are bani de la buget pentru dotari. Sute de procese sunt pierdute in instanta, pentru ca inspectorul de munca nu are cu ce sa-si probeze afirmatiile din procesul-verbal de contraventie. Dupa ce un patron castiga anularea contestatiei in instanta, poate merge mai departe si sa ceara inspectorului plata unor daune pentru depasirea atributiilor. Asa s-ar putea explica si scaderea continua a numarului de muncitori care lucreaza la negru contabilizati oficial. In majoritatea cazurilor in care un inspector gaseste un muncitor fara forme legale, muncitorul ia partea patronului care a "uitat" sa-l angajeze, dar il plateste mai bine decat daca i-ar fi intocmit carte de munca si ar fi fost obligat sa dea darile la stat. Astfel, la proces, muncitorul care lucra la negru, restul muncitorilor angajati si patronul depun marturie ca contraventia stabilita de inspectorul de munca a fost data arbitrar si pleaca fluierand. "Daca am avea aparate foto, reportofoane, am putea sa probam cazurile pe care le gasim la controalele inopinate. Unii si le-au cumparat din bani proprii, altii pur si simplu renunta sa mai intocmeasca procesele-verbale", ne-a declarat un inspector, sub protectia anonimatului. La Inspectoratul de Munca Bucuresti, 100 de inspectori se bat pe 7 masini. Deplasarea cu masina proprie nu li se deconteaza, asa ca oamenii pleaca in controale cu RATB-ul. Situatia este similara si in celelalte inspectorate de munca judetene, iar controlul inopinat facut cu rata starneste bascalia patronilor. In total, la Inspectia Muncii, doar 1.500 de oameni au drept de control. Acestia ar trebui sa raspunda miilor de solicitari primite telefonic sau in scris si sa realizeze controalele tematice si de fond stabilite de la centru. Avand in vedere ca in Romania sunt circa 650.000 de agenti economici care si-au depus bilantul la sfarsitul lui 2003, rezulta ca ar trebui ca fiecare echipa sa controleze o firma pe zi ca sa acopere macar o treime. In realitate, un control dureaza in medie o saptamana pentru firmele mai micute, iar pentru cele de talia SIDEX, cel putin o luna. "Cred ca guvernantii pur si simplu nu vor sa aiba o evidenta exacta a evazionistilor sau a patronilor care folosesc munca la negru. Altfel nu se explica declaratiile triumfaliste privind scaderea numarului de oameni care lucreaza la negru, in conditiile in care stiu bine ca nu reusesc sa controleze nici macar a zecea parte din piata fortei de munca. Daca ar fi doar o problema de fonduri, ar trebui sa explice clar, atatia bani avem, bugetul nu permite mai mult, nu putem stapani situatia", considera Sebastian Oprescu, presedintele Sindicatului National al Functionarilor Publici.