Înmormântarea lui Iisus

Mulţimea s-a împrăştiat când o linişte nepământeană s-a aşternut peste Golgota. Mulţi dintre cei care au asistat la calvarul Lui Iisus au venit din pură curiozitate la locul

Mulţimea s-a împrăştiat când o linişte nepământeană s-a aşternut peste Golgota. Mulţi dintre cei care au asistat la calvarul Lui Iisus au venit din pură curiozitate la locul răstignirii, şi nu mânaţi de sentimente ostile faţă de El. Asistând la agonia lui Iisus, râsul batjocuritor şi glumele lor au încetat. Acum, acei curioşi erau convinşi că acuzaţiile autorităţilor şi preoţilor nu erau adevărate.

Chiar dacă aceia care au contribuit la calvarul lui Iisus şi-au atins scopul, prin moartea lui Iisus, nu erau liniştiţi. Acest triumf era umbrit de chinul îndoielilor. Strigătul lui Iisus: "S-a sfârşit!", "Tată, în mâinile tale Îmi încredinţez duhul!" (Ioan 19,30; Luca 23,46), urmat de cutremurul puternic şi stâncile care s-au sfărâmat, le-a întunecat biruinţa. Dar trupul lui Iisus era preţios pentru ucenicii care voiau să-l înmormânteze onorabil. Iisus fusese condamnat de autorităţile romane şi executaţii pentru delictul trădării erau îngropaţi într-un loc special. De aceea, ucenicii se temeau că ostaşii vor îngropa trupul Învăţătorului lor într-un loc de batjocură. Atunci, Iosif din Arimatea, unul dintre ucenicii înstăriţi, a obţinut de la Pilat aprobarea de îngropare. Nicodim, un alt ucenic ce-l preţuia pe Iisus, a contribuit la respectarea ritualului de înmormântare. El a adus un amestec de smirnă şi aloe pentru a-I unge trupul. Femeile din Galileea au venit să vadă cum s-a împlinit ritualul Învăţătorului. În cetate se răspândise zvonul Învierii. Atunci judecătorii au adus străjeri şi uşa mormântului a fost pecetluită de o piatră grea. Bolnavii vindecaţi de Iisus Îl plângeau pe binefăcătorul lor.

Învierea lui Iisus

După moartea lui Iisus, soldaţii care păzeau mormântul se temeau de întunericul care învăluise pământul. O altă oaste, cerească, înconjurase mormântul şi aştepta să-l conducă pe Domnul Vieţii la Tatăl ceresc. Un cutremur a zguduit din nou pământul. "Un înger s-a pogorât din cer" (Matei 28, 1), ostaşii au fost martorii întâmplării când acest mesager divin a îndepărtat piatra "ca pe un fulg" şi a strigat: "Fiul lui Dumnezeu, să vii afară! Tatăl Tău ceresc Te cheamă!" Ostaşii L-au văzut pe Iisus când a părăsit mormântul şi au auzit ce a rostit deasupra acestuia: "Eu sunt Învierea şi viaţa!". Oastea îngerilor L-a întâmpinat cu cântări de laudă. Duminică dimineaţa, la mormânt au venit femeile mironosiţe - Maria, Maria Magdalena şi Salomeea. Le-a ieşit în întâmpinare îngerul care a deschis mormântul şi le-a spus: "Ştiu că voi Îl căutaţi pe Iisus, care a fost răstignit. El a înviat, aşa cum a zis. Veniţi să vedeţi locul unde a fost pus trupul Domnului şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor că El a înviat dintre cei morţi". Vestea s-a răspândit foarte repede în tot Ierusalimul. Iisus a învins puterea morţii şi i-a asigurat pe oameni de garanţia Învierii şi a Vieţii. El trebuia să-şi desăvârşească lucrarea şi să-şi împlinească legământul: "Oamenii să fie mai preţioşi decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir" (Isaia 13, 12).