Iniţiativele elevilor sunt "retezate" de profesori

În şcolile româneşti, toate iniţiativele vin de la profesori. Profesorii sunt consideraţi nişte "înţelepţi" care transferă elevilor învăţătura personală. Comunicarea în interiorul

În şcolile româneşti, toate iniţiativele vin de la profesori. Profesorii sunt consideraţi nişte "înţelepţi" care transferă elevilor învăţătura personală. Comunicarea în interiorul grupurilor de elevi şi de profesori este redusă, se arată în studiul "Calitatea în educaţie şi semnificaţiile sale la nivelul şcolii", realizat de Centrul Educaţia 2000+.
Cadrele didactice consideră că asigurarea calităţii ţine de proceduri şi că, odată stabilite, ele nu mai trebuie schimbate, chiar insistându-se pe necesitatea unei stabilizări. Profesorii consideră asigurarea calităţii ca o sarcină exclusivă a şcolii. Activităţile "cedate" elevilor şi părinţilor sunt, de regulă, cele extracurriculare şi cele care ţin de întreţinerea şcolii. Chiar dacă părinţii şi elevii consideră că ar trebui să fie şi ei mai mult implicaţi în procesul decizional, ei nu se consideră actori esenţiali ai acestui proces. Potrivit studiului, calitatea este considerată ca produsă preponderent de resursele materiale. Resursele financiare şi materiale, în special dotarea cu echipamente de ultimă generaţie, ar produce direct calitatea. În privinţa "elevului bun", accentul este pus de repondenţi pe constanţa în pregătire şi pe conformism. Elevul bun este acela care se conformează cerinţelor personalului didactic. Calitatea de a fi "creativ" apare menţionată de foarte puţine ori, în timp ce calitatea de a fi "disciplinat", în sensul îndeplinirii sarcinilor stabilite de profesor, apare foarte des. În privinţa "profesorului bun", predomină trăsăturile "tradiţionale": pregătirea în specialitate şi pedagogică. Părinţii pun pe primul plan capacitatea "de a se face înţeles" şi motivaţia, "dragostea de meserie", chiar dacă cele mai importante lucruri învăţate de copii sunt considerate tot "cunoştinţele", acumulate în perspectiva viitoarei reuşite la examene. Categoria de cadre didactice preferată de copii este dată de profesorii cu experienţă, pentru că cei tineri "nu sunt înţeleşi". Profesorul este centrat pe conţinutul disciplinar şi mai puţin pe elevi, pe deprinderi şi mai puţin pe înţelegere. De exemplu, studiul arată că profesorul de informatică utilizează termenii de specialitate în limba engleză chiar la copiii din ciclul primar care nu stăpânesc această limbă şi insistă pe un algoritm care nu a fost explicat, dar care este prezentat ca obligatoriu. Autoportretul profesorului este preponderent emoţional şi narcisist. Se acordă o pondere mică educaţiei elevului ca personalitate integrală şi competenţelor de învăţare pe tot parcursul vieţii. Acest lucru este confirmat şi de modul în care este înţeles "activismul" elevului, doar ca răspuns optim la iniţiativele profesorului, şi nicidecum ca iniţiativă proprie, chiar dacă sunt folosite şi metode noi: jocuri de rol, proiecte.