Inima mare din ceruri

Nu va fie frica! - a fost indemnul cu care si-a inceput pontificatul. Si a actionat in consecinta pentru a diminua focarele de frica ale lumii... Dar el insusi, Karol Wojtyla, a avut nenumarate

Nu va fie frica! - a fost indemnul cu care si-a inceput pontificatul. Si a actionat in consecinta pentru a diminua focarele de frica ale lumii... Dar el insusi, Karol Wojtyla, a avut nenumarate momente in viata in care a trebuit sa-si invinga frica. A facut-o cu bunatate si credinta in Sf. Fecioara Maria, despre care Papa spunea ca, inchinandu-i devotamentul nostru, poate deveni un izvor de inspiratie creativa... Iar inspiratia si creativitatea cu care si-a indeplinit misiunea au fost, neindoielnic, domeniile sale de excelenta. Mai mult, Papa Ioan Paul al II-lea a trecut de cateva ori prin moarte. Aceasta incercare a mortii - proba capitala in traseul desavarsirii umane - l-a fortificat, i-a conferit vointa, putere de convingere, capacitate de infaptuire a Duhului care curgea prin el si trebuia adus lumii. Sa ne gandim numai la rolul esential avut de acest Papa prin rezistenta directa, lipsita de echivoc, in fata oranduirii comuniste, sub care a trait la un moment dat in Polonia sa natala. Moartea i-a fost aproape si a invins teama. Ajungand Papa, a "fortat", luptand, cum putini au facut-o, pentru eradicarea comunismului si a sechelelor acestuia. Si a mai trecut o data prin moarte, rezistand atentatului. Nu s-a lasat si a pledat mai departe, fara odihna, pentru drepturile omului, promovate din perspectiva sacra. El a stiut sa se situeze in inima acestei lumi, a stiut sa pulseze odata cu nabadaioasa lume moderna si sa se lase imbratisat de pulsul intregii umanitati. Toti oamenii sunt una, iar Sfantul Parinte nu a pregetat nici o clipa sa ne-o spuna si sa ne-o arate deschis, inteligent, generos, carismatic. S-a spus despre cel care este considerat un mare sfant crestin ortodox al secolul trecut, Sf. Siluan de la Sf. Munte Athos, ca a adus lumii noi dimensiuni ale smereniei. Dar despre acest mare Sfant al intregii crestinatati din ultimul veac ce am putea spune? Poate ca a adus noi dimensiuni dialogului intra- si interreligios? Ca Ioan Paul al II-lea a atins limita luminoasa a dialogului si comuniunii crestine cu lumea intreaga?... Gesturile sale fata de celelalte religii sunt edificatoare. A fost primul Papa care a intrat intr-o sinagoga. A fost primul Papa care a intrat intr-o moschee si a luptat neincetat pentru a aduce pacea in tulburele Orient Apropiat si in intreaga lume. S-a intalnit cu Dalai Lama si cu alti conducatori religiosi de pe toate meridianele. A facut pasi decisivi pentru eliminarea barierelor dintre crestinii ortodocsi si catolici. A fost dispus chiar sa renunte la ceea ce se numeste "primatul papal", dar a demonstrat prin tot ceea ce a faptuit ca a fost realmente reprezentantul umanitatii dezbinate in fata lui Hristos. A aratat ca se poate sa fii una cu oamenii simpli, dar si cu oamenii stiintelor sau ai artelor, cu tinerii ori cu politicienii - a stiut a comunica cu toti, deopotriva. Simpatia cu care a fost inconjurat de toti cei pe care i-a intalnit nu este depasita decat de Binecuvantarea pe care Hristos a trimis-o lumii prin acest Atlet al Sau. Dialogul intru Hristos faptuit de acest Papa nu are precedent. Acum se pune problema continuitatii a ceea ce el a inceput. Astfel incat a ne intreba cine ii va urma este mai putin important. Esential este cum va continua - caci continuitatea este un substitut de vesnicie, dupa cum spunea un spiritual. Despre importanta exceptionala a vizitei in Romania, prima vizita efectuata de un Papa intr-o tara majoritar crestin-ortodoxa, isi aminteste cu emotie fiecare roman. Am avut aceasta sansa, care a subliniat intelepciunea si clarviziunea Bisericii Ortodoxe Romane. Va trebui sa stim de aici inainte cum sa valorizam aceasta sansa si sa facem, cu aceeasi intelepciune, vointa si curaj, urmatorii pasi. Ioan Paul al II-lea este un simbol. Iar simbolurile sunt ambasade vii ale lumii divine construite aici, in lumea noastra. Prin realizarile si functia speciala a acestui Sfant Parinte, Dumnezeu ni s-a aratat in noi ipostaze. Numai un om cu o imensa putere de sacrificiu putea indeplini aceasta inalta misiune, iar incercarile sale fizice au fost pe masura. Dar un simbol nu moare niciodata! Adesea actioneaza si mai puternic abia de dincolo de lumea vazuta... Numai de noi depinde sa ne comportam astfel incat sa fim una, asa cum am fost de fapt in Inima aceasta mare care astazi continua sa bata in ceruri... Sa-i multumim lui Dumnezeu ca ne-a iubit printr-un asemenea Om!