Influenţa sovietică în Revoluţia de la Braşov

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Generalul Ion Florea a acţionat la Braşov după modelul „emanaţilor“ de la Bucureşti. Pe când sub Tâmpa nu se trăsese niciun glonţ, Florea a chemat populaţia în centrul oraşului pentru a apăra Revoluţia. Dedicăm acest episod din serialul „Misterele Revoluţiei“ generalului Ion Florea, comandantul Garnizoanei Braşov în timpul Revoluţiei.

„Nu vă mai frământaţi, că vin ruşii şi ne eliberează", ar fi spus Florea în timpul evenimentelor din 1989, conform colonelului Viorel Tocan, pe atunci  ofiţer în Gărzile Patriotice din Braşov. În primele zile ale anului 1990, Florea, care devenise preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale Braşov, a fost vizitat de către Evgheni Tiajelnikov, ambasadorul URSS în România. În primăvara aceluiaşi an, Florea a fost detaşat la Cluj, ca să i se piardă urma şi să nu mai dea socoteală în faţa braşovenilor. A fost anchetat, dar procurorii nu au putut sau nu au vrut să demonstreze vinovăţia ordinelor pe le-a dat în decembrie '89.

Totul a început în seara de 22 decembrie, când generalul Ion Florea, comandantul Garnizoanei Braşov şi instalat în fruntea comitetului provizoriu de conducere, a mers la balconul Judeţenei de Partid şi le-a cerut braşovenilor să iasă în număr cât mai mare în stradă pentru a apăra Revoluţia. Nu s-a rezumat însă doar la atât. „În seara de 22 treceau maşini cu portavoce prin toate cartierele şi strigau: «Laşilor, ieşiţi afară, că ne omoară teroriştii!»", îşi aminteşte revoluţionarul Nicolae Viseroiu. La toate acestea s-a adăugat îndemnul frenetic făcut de Teodor Brateş la Televiziune: „Teroriştii au ocupat o tipografie şi câteva instituţii şi pun în pericol liniştea cetăţenilor. Armata, împreună cu populaţia, să acţioneze neîntârziat! Nu este timp de pierdut".

Florea recunoaşte că a împărţit arme

Şi Armata a acţionat. Din ordinul generalului Florea, toate efectivele militare din Braşov au fost scoase în oraş. Au primit întăriri de la Predeal, unde funcţiona o unitate de vânători de munte. Şi tot ar fi fost bine dacă era doar atât. Dar acelaşi general Ion Florea a dispus şi ­înarmarea Gărzilor Patriotice, ordonând distribuirea de arme către civili. Decizii criminale care au stat la originea masacrului din Braşov.

La câteva ore după apelurile lui Florea, în piaţa din faţa Judeţenei de Partid a început o canonadă care ţinut până dimineaţa. Peste 2.000 de oameni înarmaţi au tras de frică, fiecare unde a văzut cu ochii. Au murit atunci, în acel loc, 39 de persoane. Sarabanda morţii a continuat în câteva zile. Până la finalul anului au mai murit împuşcaţi alţi 37 de oameni.

Generalul Ion Florea

image


Generalul Ion Florea (81 de ani) trăieşte şi astăzi în Braşov şi nu a fost tras niciodată la răspundere pentru ce a făcut în decembrie 1989. Este grav bolnav, iar familia sa refuză să-l lase să mai vorbească despre ce a fost în urmă cu 21 de ani. După 2004, procurorul militar Dan Voinea l-a anchetat în „Dosarul Revoluţiei", însă, după gafele procedurale pe care Voinea le-a comis, este clar că nu s-a dorit niciodată pedepsirea lui Florea. În 2007, deci la 17 ani de la consumarea evenimentelor, Dan Voinea cerea o expertiză psihiatrică pentru a se stabili dacă generalul Ion Florea avea discernământ în decembrie 1989!

În declaraţiile date la Procuratură în 2004, Ion Florea recunoştea cu nonşalanţă că a împărţit arme în toate părţile. „Când am ajuns la Consiliul Judeţean în 22 decembrie, în jurul orei 17.30, am preluat şi atribuţiile colonelului Toma, şeful Gărzilor Patriotice, întrucât acesta nu prea era ascultat, şi am luat măsuri constând în mobilizarea luptătorilor din Gărzile Patriotice, înarmarea acestora pentru paza clădirii Consiliului Judeţean şi a principalelor obiective din judeţul Braşov. Cei de la Gărzile Patriotice au distribuit arme civililor şi ­s-au distribuit şi de la unitatea de vânători de munte unde eram eu comandant", a declarat Florea.

„Florea şi-a făcut studiile la moscova"

Revoluţionara Maria Petraşcu, ziaristă în Braşov, i-a luat un amplu interviu generalului Florea, în urmă cu mai bine de zece ani. „Eu l-am întrebat pe Florea de ce a mai adus militari de la Predeal în centrul oraşului Braşov, din moment ce erau foarte mulţi soldaţi dispuşi pe partea opusă parcului central. Ca să tragă unii în alţii? Şi el mi-a zis că aşa a fost să fie. Cu armele a greşit iar. S-au dat arme de la Gărzile Patriotice din fabrici, pe buletin, dar şi de la garnizoană. L-am întrebat de ce a permis să ia oricine arme, chiar şi copiii de 12 ani, şi el mi-a zis că au forţat intrarea şi atunci a dat ordin să li se dea drumul şi să li se dea arme", spune Maria Petraşcu.

Într-un raport întocmit de Brigada 2 Vânători de Munte Braşov se menţionează că aprobarea pentru a împărţi arme către civili a venit de la Bucureşti, de la Comandamentul Armatei I. În decembrie 1989, comandantul Armatei I era generalul Gheorghe Voinea, decedat la scurt timp după Revoluţie.

Maria Petraşcu este convinsă că generalul Florea a acţionat după un plan dinainte stabilit: „Florea şi-a făcut studiile la Moscova şi era în gaşca lui Iliescu, cunoştea tot scenariul. A executat ordinele pe care le-a primit de la Bucureşti".

„Vezi că sunt acolo arme!"

Relevantă pentru situaţia din zilele Revoluţiei este declaraţia făcută, imediat după evenimente, de către Emil Ivaşcu, un civil care a declanşat masacrul din faţa Comitetului Judeţean trăgând după doi tineri care cărau o bancă. „În seara de 24 decembrie mă aflam în Judeţeana de Partid. I-am cerut generalului Florea să-mi dea o armă, iar generalul mi-a zis: «Vezi că sunt acolo arme!», arătând înspre un colţ al camerei. Am luat o armă cu lunetă şi o cască de protecţie. Am început să trag din biroul generalului Florea înspre Modarom, după care am mers într-un birou de la etajul 1, unde l-am găsit pe civilul Ionescu, care avea şi el o armă cu lunetă şi mi-a spus că este trăgător la tir sportiv. Din acel birou am tras împreună cu Ionescu asupra hotelului Parc".

" Când am ajuns la Consiliul Judeţean în 22 decembrie, în jurul orei 17.30, am preluat şi atribuţiile colonelului Toma, şeful Gărzilor Patriotice. "
Ion Florea
comandantul Garnizoanei Braşov în 1989

" Cei de la Gărzile Patriotice au distribuit arme civililor. "
Ion Florea
comandantul Garnizoanei Braşov în 1989

Florea, pion pe axa Ioniţă - Militaru

Colonelul Ion Lupu, care în 1989 era comandantul UM 0391 Braşov (unitate din cadrul Securităţii), oferă câteva detalii care-l plasează pe generalul Florea în grupul ofiţerilor filosovietici, care au acţionat la Revoluţie la comanda lui Nicolae Militaru. Într-o declaraţie dată în dosarul Revoluţiei, în anul 2006, colonelul Lupu afirmă: „Îl cunosc de foarte mult timp pe generalul Florea Ion. A absolvit şcoala militară de trei ani, în URSS, promoţie 1952. A fost repartizat în funcţia de comandant de companie la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie Arad. Între anii 1953 şi 1955 a fost la Sfântu Gheorghe, în funcţia de comandant al Companiei a V-a, elevi. După absolvirea Academiei Militare, în 1963, a fost în Direcţia Secretariatului Marelui Stat Major, iar apoi aghiotant al ministrului Apărării, Leontin Sălăjan, şi al următorului ministru, Ion Ioniţă. Pe această linie, cunoscând orientarea lui Ioniţă (n.r. - decedat în 1987), cred că şi Florea Ion ar fi avut relaţii cu grupul disident".

Colonelul Ion Lupu

În anii '80, generalii Ion Ioniţă şi Nicolae Militaru (ambii scoşi din armată de către Ceauşescu fiindcă studiaseră în URSS şi erau suspecţi de trădare) au dirijat un grup clandestin de ofiţeri, al cărui scop era înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, prin orice metode,  din funcţia de preşedinte al statului. Din grup mai făceau parte generali ca Ştefan Kostyal, Gheorghe Logofătu, Marin Pancea, Dumitru Pletos şi ofiţeri de marină, între care îi amintim pe comandorii Radu Nicolae şi Anton Bejan. Nucleul ofiţerilor a interferat, prin Ion Iliescu (director la Editura Tehnică în ultima parte a anilor '80), cu cel al civililor care aveau acelaşi scop: înlăturarea lui ­Ceauşescu şi preluarea puterii. Aici activau, între alţii, Virgil Măgureanu şi Silviu Brucan. Emil „Cico" Dumitrescu a negat în permanenţă că ar fi făcut parte din complot. Colonelul Ion Lupu îl plasează însă în reţeaua conspirativă.

Iată ce spunea Lupu în declaraţia dată în faţa procurorilor militari în 2006: „În anii 1981 şi 1982 mă aflam la cursul post-academic cu profil unic de comandă şi Stat Major pentru toate armele din MApN şi MI. Conducătorul ştiinţific pentru lucrarea mea de absolvire a cursului era colonelul Penciuc Dumitru, şef de Stat Major al Trupelor de Securitate. De la acesta am aflat de existenţa unui grup de disidenţi, printre care se numărau generalul Ion Ioniţă, generalul Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Emil Dumitrescu, zis Cico, şi alte cadre. Penciuc mi-a spus că a fost contactat şi el pe linie de trupe de Securitate, dar nu-şi dăduse acordul până la acel moment. Tot de la acest ofiţer am aflat că înainte de evenimentele din decembrie 1989 a fost sfătuit «să-şi vadă de treabă»".

„Braşovenii nu mişcă, ce facem?"

Colonelul în rezervă Viorel Tocan, fost ofiţer în cadrul Gărzilor Patriotice Braşov, susţine ideea unui plan pus în aplicare de către ofiţerii filosovietici, în decembrie 1989. „Pe 20 decembrie a venit generalul în rezervă Dumitru Pletos în Braşov, s-a cazat la Casa Armatei. Cel care păzea pe hol l-a auzit vorbind: «Tovarăşe general, braşovenii nu mişcă, ce facem?». Cred că vorbea cu Militaru. Ei s-au aşteptat ca după Timişoara să se mişte imediat Braşovul". Generalul Dumitru Pletos a fost rechemat în Armată de generalul Nicolae Militaru la 28 decembrie 1989 şi înaintat la gradul de general cu două stele.

După Revoluţie, ambasadorul URSS a venit la Braşov „să respire aer curat"

image

Ambasadorul Evgheni Tiajelnikov  Foto Agerpres



La 26 ianuarie 1990 (de ziua lui Ceauşescu, dacă nu ar fi fost lichidat cu o lună în urmă), Evgheni Tiajelnikov, ambasadorul URSS în România, a efectuat o vizită la Braşov. El a avut o întrevedere cu mai marii Consiliului Frontului Salvării Naţionale Braşov, for condus pe atunci de generalul Ion Florea. Presa locală a relatat faptul că ambasadorul "s-a arătat interesat de revolta muncitorească de la 15 noiembrie 1987, de desfăşurarea Revoluţiei în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989, de luptele care au avut loc la Braşov, de alegerea consiliilor FSN şi de modul în care acestea acţionează".

Întrebat de ziariştii de la „Gazeta de Transilvania" ce vânt l-a adus la Braşov, Tiajelnikov a răspuns: "Am dorit să luăm legătura cu conducerea locală a FSN şi să vedem cu ochii noştri cum se înfăptuiesc idealurile Revoluţiei. La noi e o zicală: «Mai bine să vezi o dată decât să auzi de 100 de ori». Al doilea scop e previzibil: URSS colaborează cu multe întreprinderi din judeţ. În al treilea rând, Braşovul este unul dintre principalele judeţe turistice ale României. Şi aici au apărut posibilităţi noi pentru lărgirea cooperării. Chiar astăzi, ministrul Turismului din România, Mihai Lupoi, se află la Moscova, pentru a perfecta aceste colaborări. Şi, nu în ultimul rând, am dorit să respirăm acest aer nou, curat, liber, al Revoluţiei de la Braşov".

Se impun câteva menţiuni la declaraţiile ambasadorului sovietic. Nu este exclus ca Tiajelnikov, pe lângă cura de aer tare, să fi fost interesat şi de soarta „turiştilor" sovietici care au invadat Braşovul în decembrie 1989. Raportul SRI cu privire la Revoluţie menţionează că numai în ziua de 19 ­decembrie au fost înregistrate 207 maşini înmatriculate în URSS care au tranzitat judeţul pe ruta Braşov-Făgăraş-Sibiu. În zilele de 21-22 decembrie, sovieticii ar fi ocupat parcările mai multor hoteluri. Securitatea a informat că aceştia vorbeau româneşte.

Despre sovietici a strâns informaţii Viorel Tocan, ofiţer în Gărzile Patriotice braşovene în 1989, apoi membru în Subcomisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 la Braşov. „La 21 decembrie, în jurul Întreprinderii de Construcţii Aeronautice Ghimbav erau numai maşini ruseşti. Ei au pregătit evenimentele, erau peste tot în oraş. Erau mulţi din Basarabia, în baza la motivul că sunt în vizită la prieteni. Au incitat, vorbeau cu oamenii; fiind basarabeni, ştiau româneşte. Au plantat şi activat simulatoare de foc", susţine Tocan.

Ce căuta Lupoi la Moscova?

Vizita lui Mihai Lupoi la Moscova naşte o serie de întrebări. De ce a ales Lupoi ca prima sa delegaţie în străinătate, în calitate de ministru al Turismului, să fie capitala ­URSS? Era Moscova prima opţiune de vacanţă pentru români? Despre Mihai Lupoi se ştie că în timpul Revoluţiei era căpitan la o unitate militară din Bucureşti. El a anunţat în premieră, în 22 decembrie 1989, la Televiziunea Română, că noul ministru al Apărării este Nicolae Militaru. Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul", în 2009, Lupoi a declarat că era prieten cu Maiorov, şeful GRU (n.r. - serviciul de spionaj al armatei sovietice) de la Bucureşti: "Relaţia dintre mine şi Maiorov era una bazată pe prietenie. Nici nu mai ştiu cum ne-am cunoscut. Îmi amintesc doar că îmi aducea nişte biscuiţi danezi excepţionali pentru fiul meu. Ne-am împrietenit, mi-a povestit de fiul lui, care era şi el ofiţer în marina militară. Era o relaţie personală, nu legată de servicii".

Lupoi a fost ministrul Turismului în primul guvern postrevoluţionar, s-a retras pentru câţiva ani în Elveţia, iar între 2000 şi 2008 a fost senator (PRM şi PNL) de Dolj.

"Relaţia dintre mine şi Maiorov (n.r. - şeful GRU de la Bucureşti) era una bazată pe prietenie. Îmi amintesc doar că îmi aducea  nişte biscuiţi danezi excepţionali pentru fiul meu."
Mihai Lupoi
„emanat" al Revoluţiei

image
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite