Inflatie electorala

Toamna calendaristica incepe cum nu se poate mai prost. Bula inflationista anticipata de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, dupa vizita expertilor FMI, primeste, de ieri, oxigen. Reasezarea, cum se

Toamna calendaristica incepe cum nu se poate mai prost. Bula inflationista anticipata de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, dupa vizita expertilor FMI, primeste, de ieri, oxigen. Reasezarea, cum se numeste la noi de ani de zile marirea tarifelor la energie electrica si termica, a intrat in vigoare cu procente consistente, chiar daca nu atat de ridicate pe cat cereau organismele financiare internationale. In mod normal, aceste cresteri de preturi nu ar fi trebuit sa dea peste cap rata inflatiei, intrucat ele erau programate. Scumpirile de acum vin insa, din pacate, pe un teren propice, intr-o atmosfera incarcata de asteptari inflationiste. Asa se face ca modificarea preturilor la curent si gaz a fost insotita instantaneu de anunturi de cresteri de preturi la produsele alimentare de baza, adica exact acelea care cantaresc cel mai mult in cosul de calcul al indicelui general al preturilor de consum. Firesc, dar din alte ratiuni, si Romtelecomul vrea tarife cu 20 la suta mai mari... De aceasta data, nici o smecherie statistica nu va mai putea permite guvernantilor sa raporteze o crestere mititica a preturilor. Bula inflationista risca sa se sparga si sa se transforme intr-un tavalug al preturilor. De stoparea lui depinde soarta tuturor celorlalti indicatori macroeconomici. In 2003, cel mai eficient analist al slabiciunilor economiei romanesti a fost Dumnezeu. A fost suficient sa nu ploua cateva luni de zile ca agricultura si sistemul energetic sa ajunga in pragul colapsului. Seceta a aratat in mod clar dependenta economiei de productia agricola. Un an agricol bun poate insemna atingerea tintelor macroeconomice, chiar daca industria scartaie, in timp ce unul secetos compromite nu doar cresterea economica prognozata, ci afecteaza direct si balanta comerciala si procesul de dezinflatie. Guvernul Nastase ar fi putut reduce mult din pierderile uriase produse de seceta daca nu ar fi lasat complet agricultura la voia intamplarii sau mai bine spus daca s-ar fi ingrijit sa investeasca in sistemul de irigatii. Acum, nu i-a mai ramas de facut decat sa revizuiasca tinta de crestere economica de la 5,2 la 4,8 la suta. Deficitul de apa din sol se transforma aproape nemijlocit in deficit de balanta comerciala. Pretul celor 1 milion de tone de grau se adauga in chip nefericit unor importuri aflate deja in crestere ingrijoratoare si acesta nu este decat inceputul, caci, "gratie" incompetentilor din Ministerul Agriculturii, anul acesta nu avem decat floarea-soarelui in cantitati suficiente. Din cauza scoaterii din functiune a centralei atomoelectrice de la Cernavoda, costisitoarele termocentrale pe combustibil solid si sloganul "Patriei, cat mai mult carbune" au revenit in actualitate. Speriat atat de costurile uriase de productie, cat si de perspectiva catastrofala a unei caderi a sistemului energetic national, Dan Ioan Popescu s-a tinut de cuvant si a trecut la debransarea rau-platnicilor. Sa vedem cat tine efectul calamitatii naturale, care stimuleaza apetitul pentru reforma al ministrului Economiei, pentru ca, altfel, Guvernul se comporta ca un nabab, de parca economia ar pocni de sanatate, la fel si bugetul statului. Nu vorbim aici de chestii electorale "marunte", gen corn si lapte la tot poporul, nici de dublarea pensiilor agricultorilor, ca acestia sa mai apuce sa voteze inca o data PSD, nici macar de milioanele la hectar aruncate micilor detinatori de terenuri pentru infiintarea culturilor. Acestea fac parte din arsenalul populismelor clasice, menite sa intareasca definitia pesedista a bugetului ca instrument politic in mana partidului de guvernamant. Constatam doar ca am inteles gresit declaratia din concediul de odihna al premierului cand spunea ca guvernul trebuie sa reuseasca din acest an masa critica de schimbari in reforma mecanismelor economiei de piata, pentru ca 2004 este an electoral. Pana una-alta, masa critica de schimbari se reduce la o masura cu caracter profund electoral, in totala contradictie cu mecanismele economiei de piata: iertarea fiscala, amanarea la plata in vederea anularii a datoriilor acumulate de agentii economici. Un prim pas a fost realizat, pe sest, cu ocazia recentei rectificari bugetare, cand guvernul a hotarat sa ierte de datoriile aferente anului 2003 o serie de societati din subordinea ministerelor economice. Manat in lupta doar de interese electorale, Cabinetul Nastase risca sa-si fure singur caciula. Cand dai de unde n-ai, asa cum procedeaza acum guvernantii, marinimia se regaseste ulterior in inflatie. Cresterea preturilor nu-si alege victimele, asa ca afectati nu vor fi doar cei pusi la "pastrare" in intreprinderile nerentabile, ci intreg electoratul, si-atunci socoteala de-acasa a guvernantilor s-ar putea sa nu se potriveasca cu cea din targ.