Inflaţia şi creşterile salariale, pericole pentru economie

Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului "Adevărul", Juan Jose Fernandez-Ansola, reprezentantul regional al Fondului Monetar Internaţional (FMI), face o radiografie a performanţei

Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului "Adevărul", Juan Jose Fernandez-Ansola, reprezentantul regional al Fondului Monetar Internaţional (FMI), face o radiografie a performanţei economice. Punctele forte remarcate sunt creşterea economică şi colectarea veniturilor bugetare.

Creşterea economică nu este însă una sănătoasă. Ansola consideră că inflaţia a dus la supraîncălzirea economiei. Un rol important în scumpirile din ultimele luni l-au avut creşterile salariale, declinul leului şi expansiunea creditării populaţiei. Ansola apreciază drept greşită politica Guvernului de cheltuire, prin rectificarea bugetară, a banilor încasaţi suplimentar din taxe şi impozite.

Aceşti bani ar fi putut să fie de folos în momentul previzibil al încetinirii ritmului de creştere economică. Oficialul FMI este în schimb de acord cu actuala politică a BNR de scumpire a creditelor.

Reprezentantul regional principal al FMI, Juan Jose Fernadez-Ansola, atrage atenţia că saltul PIB este alimentat de inflaţie prin creşterile salariale şi deficitul bugetar

Rectificarea bugetară nu era necesară. Surplusul trebuia păstrat pentru a interveni în susţinerea economiei în cazul în care "aterizarea" nu va fi chiar uşoară.

După integrarea în Uninea Europeană, s-a creat falsa impresie că România nu mai are niciun motiv să se supună vreunui tip de exigenţă a FMI.

Chiar dacă nu mai are semnat cu FMI un acord de asistenţă, România are totuşi obligaţii ce rezidă din calitatea sa de membru al importantei instituţii financiare mondiale.

Supravegherea FMI îi vizează pe toţi membrii săi, echipe de lucru dedicate consultându-se periodic cu autorităţile locale, monitorizând şi analizând evoluţiile macroeconomice în baza cărora periodic sunt alcătuite rapoarte de ţară.

Opiniile exprimate în interviul acordat ziarului "Adevărul" de către Juan Jose Fernandez-Ansola, reprezentantul regional al Fondului Monetar Internaţional, (FMI) sunt importante pentru că au la bază o amănunţită cunoaştere a parcursului economiei româneşti.

Adevărul: Cum apreciaţi evoluţia economiei româneşti în contextul revizuirii prognozelor pesimiste privind capacitatea de a face faţă contextului inflaţionist european, generat pe de o parte de criza financiară americană, iar pe de altă parte de scumpirile preţurilor materiilor prime energetice?

Juan J. Fernandez-Ansola: Din punctul de vedere al creşterii, economia românească merge foarte bine. Aşa cum aţi sugerat, inflaţia reprezintă o problemă. Şi nu este vorba doar de preţurile la energie sau la materii prime. Inflaţia de bază (CORE) creşte semnificativ. Atât consumul, cât şi investiţiile înregistrează un ritm accelerat comparativ cu 2007.

Ca efect direct, rata inflaţiei la sfârşitul lui 2008 se va situa mult deasupra ţintei fixate de Banca Naţională a României (BNR). Evident că, în 2009, BNR şi Guvernul vor trebui să depună eforturi pentru a reîncadra inflaţia în limitele ţintei, ceea ce presupune că ritmul creşterii economice va trebui să încetinească, comparativ cu nivelurile actuale, nesustenabile.

În opinia noastră, această încetinire va avea loc anul viitor, dar nu într-o o manieră dramatică. Prevedem un "soft landing" pentru economia românească.

Economia românescă este expusă atât pe dolar, prin importurile de carburanţi şi gaze, cât şi pe euro, prin relaţia comercială cu Uniunea Europeană? Ce efect a avut asupra indicatorilor macro?

Faptul că unele importuri sunt evaluate în dolari şi că leul s-a apreciat în mod semnificativ faţă de dolar a contribuit la menţinerea controlului asupra inflaţiei. Dar nu este suficient pentru a ajunge la o rată acceptabilă a inflaţiei.

Dacă ne uităm la cifre, constatăm că preţurile bunurilor tranzacţionabile care includ preţurile de import exprimate în dolari de asemenea urcă semnificativ peste ţinta de inflaţie.

Supraîncălzirea este un efect necontrolat şi frecvent enumerat la cauzele care ştirbeşc din câştigul de imagine al creşterii economice. Ministrul de resort apără performanţa cu argumentul că fost obţinută pe fondul unui deficit de cont curent în scădere şi cu o pondere a investiţiilor străine directe de peste 50%. Ce să credem?

Ca tendinţă, deficitul de cont curent nu este în scădere. Este posibil ca lunar să se producă unele mişcări într-o direcţie sau alta, dar trendul nu este de scădere. Ceea ce accentuează supraîncălzirea este creşterea economică de aproximativ 7%, care la rândul ei este alimentată de inflaţie şi de investiţiile care susţin un consum în expansiune.

Dar creşterea economică alimentează şi presiunile salariale din diferitele sectoare de producţie şi expansiunea creditului care nu încetineşte într-un ritm notabil. Ponderea investiţiilor străine directe a rămas oarecum constantă comparativ cu 2007.

Apreciaţi că ar fi fost mai bine să fie conservat un deficit bugetar mai mic în locul alocării în totalitate, prin rectificare, a veniturilor bugetare suplimentare colectate în prima jumătate a anului? Cunoaşteţi vreun exemplu de ţară din regiune care să fi acţionat astfel?

O sursa importantă a surplusului de venituri bugetare a fost rezultatul creşterii economice peste trend şi a inflaţiei mult peste previziuni. Nici creşterea economică, nici reducerea inflaţiei nu pot fi susţinute fară întreprinderea unor acţiuni majore de contracarare. De aceea, având în vedere că inflaţia se situează mult deasupra ţintei şi că economia se supraîncălzeşte, ar fi fost bine dacă acest surplus important de venituri s-ar fi economisit.

Sigur, mai sunt şi alte ţări care, ca şi România, au o politică bugetară prociclică, dar nu înseamnă că o astfel de politică este bună. (Ciclicitatea reprezintă o evoluţie sinusoidală a economiei. Reducerea decalajului faţă de ţările dezvoltate se poate obţine doar menţinând constantă tendinţa de creştere. De aceea trebuie evitat ca descreşterile să fie de amplitudine comparabilă cu creşterile, n. a.)

Cu toate că veniturile bugetare de natură fiscală au fost excedentare la majoritatea capitolelor, au scăzut totuşi veniturile din accize. Pare un subiect tabu despre care executivul nu a amintit în comunicatele de presă. Îşi poate permite bugetul României şi asemenea ratări?

Din cate am înţeles, veniturile din accize s-au realizat în conformitate cu prevederile din buget şi nu au fost modificate la rectificarea din luna iulie. Veniturile din impozitul pe profit şi TVA au fost majorate pe baza aprecierii Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru că se mizează pe încasările extraordinare de pe întreg anul.

În opinia noastră, rectificarea periodică a bugetului nu este o practică bună - acum ministerul ar trebui să se concentreze exclusiv pe elaborarea bugetului pentru 2009, iar în execuţie să se afle bugetul pe 2008, aşa cum a fost aprobat. În plus, prin majorarea cheltuielilor, rectificarea s-a adăugat prociclicităţii politicii bugetare.

Ce ar însemna o politică fiscală mai flexibilă într-o ţară cu o cotă unică de impozitare de 16%?

Cred că în momentul de faţă politica impozitelor şi taxelor, precum şi ratele de impozitare sunt destul de clare şi de stabile, şi probabil că modificarea nivelurilor de impozitare nu ar fi o idee bună (cu excepţia accizelor care trebuie majorate conform angajamentelor preaderare). Flexibilitatea politicii fiscale trebuie să fie, în principal, rezultatul unui bun management al cheltuielilor.

Iar în acest sens cheltuielile curente (în special fondul de salarii din sectorul public) devin o parte importantă a bugetului. Bugetul general consolidat devine foarte inflexibil. Din păcate, România se îndreaptă spre această direcţie.

Dar mai este timp pentru corectarea politicii în acest domeniu. Un alt aspect care nu ajută este că Guvernul îşi va crea o problemă serioasă dacă alocă veniturile suplimentare, rezultate din creşterea economică peste trend, pentru cheltuieli recurente. Situaţia ar putea apărea în momentul în care economia aflată în declin ar avea nevoie de acel surplus.

Ca tendinţă, deficitul de cont curent nu este în scădere
Juan Jose Fernadez- Ansola,
reprezentant regional FMI

Inflaţia şi deficitul bugetar sunt principalele pericole
Juan Jose Fernadez- Ansola,
reprezentant regional FMI

Juan Jose Fernadez-Ansola despre:

Creşterea economică: "Supraîncălzirea este demonstrată de nivelul inflaţiei".

Inflaţia: "Se va situa mult desupra ţintei BNR".

Rectificarea bugetară: "Rectificarea periodică nu este o practică bună".

Fiscalitate: "Bugetul consolidat devine foarte inflexibil".

Managementul cheltuielilor: "surplusul de venituri ar fi trebuit economisit".

Stress-test: "Inflaţia şi deficitul bugetar sunt principalele pericole".

Majorarea dobânzii-cheie a BNR: "Susţinem această abordare".

Perspective: "Previzionez o încetinire (soft lending - aterizare uşoară) a creşterii economice".

Tendinţă: "Deficitul de cont curent nu este în scădere".

Rata inflaţiei la sfârşitul lui 2008 se va situa mult deasupra ţintei fixate

Adevărul: Pentru luna iulie este prognozată o inflaţie de sub 1%. Ceea ce ar duce totuşi nivelul inflaţiei anualizate la peste 9%. Mai poate fi reîncadrată ţinta de inflaţie fără să fie pus în pericol graficul de trecere la euro? Cât de importantă este pentru România adoptarea euro?

Juan J Fernandez-Ansola: Inflaţia poate fi readusă în interiorul intervalului ţintă anul viitor, în condiţiile implementării unor politici fiscale şi monetare echilibrate - bineînţeles, dacă nu se produce un salt neaşteptat al preţurilor pe pieţele externe. Adoptarea euro este importantă pentru România ca semn al finalizării procesului de integrare în Uniunea Europeană.

Respectarea graficului de aderare este de asemenea important pentru companiile comerciale pentru a-şi planifica afacerile cu partenerii din Europa. România trebuie să fie bine pregătită pentru momentul în care va trece la euro, altminteri costurile ar putea fi mai mari decât beneficiile.

O sintagmă la modă: stress-test. Se poate imagina un stress-test pentru economia românească? Care sunt cele mai periculoase variabile pentru perfomanţa economică: cursul valutar, deficitul de cont curent, deficitul bugetar sau inflaţia?

Stress-testingul este o practică uzuală în sectorul financiar pentru a testa robusteţea planurilor de dezvoltare a afacerii şi a portofoliilor. Având în vedere volatilitatea potenţială, cursul de schimb este una dintre variabilele care se foloseşte în general în estimarea efectelor şocurilor asupra economiei.

Rata dobânzii de politică monetară stabilită de Banca Naţională este o altă variabilă folosită la realizarea acestor exerciţii. Aceasta este latura operaţională. Dacă vă referiţi concret la riscuri, probabil că inflaţia şi creşterile salariale sunt cele mai semnificative pericole.

Pe locul doi cred că sunt riscurile unor deviaţii importante ale deficitului bugetar. Dar,având în vedere politica monetară restrictivă, nu cred că deprecierea cursului de schimb reprezintă un risc atât de mare comparativ cu celelalte - deşi este şi acesta un risc potenţial.

Poate politica monetară singură să corecteze o parte din derapajele macro? În acest sens, cum apreciaţi creşterea dobânzii- cheie a BNR cu trei puncte procentuale într-un an (de la 7,25 la 10,25%)?

Întărirea politicii monetare este consecventă cu încetinirea cererii interne şi cu readucerea inflaţiei în interiorul intervalului-ţintă, anul viitor. Noi susţinem această abordare.

România trebuie să fie bine pregătită pentru momentul în care va trece la euro, altminteri costurile ar putea fi mai mari decât beneficiile
Juan Jose Fernadez- Ansola,
reprezentant regional FMI

Expertul FMI gândeşte româneşte

Oficialul FMI nu se lasă impresionat de creşterea economică peste aşteptări şi atrage atenţia asupra posibilului recul, anticipând o aterizare uşoară (soft landing). Din acest punct de vedere, avertismentele sale vin să completeze poziţia exprimată în urmă cu o săptămână de Guvernatorul Băncii Naţionale a României.

Detaliind cauzele şi efectele "supraîncălzirii" economiei, Ansola atrage atenţia asupra pericolelor imediate şi asupra implicaţiilor pentru pregătirea momentului adoptării euro. Inflaţia derivând din creşterile salariale şi riscurile unei deviaţii ale deficitului bugetar este identificată ca principalel pericole actuale pentru consolidarea perfomanţelor obţinute în anii relansării economice.

Veniturile bugetare suplimentare ar fi trebuit să fie păstrate pentru a atenua previzibilele contracţii ale economiei. Încetinirea cererii interne prin măsuri monetariste are susţinerea FMI. Iată doar câteva dintre reperele unei nuanţate analize a punctelor tari şi mai ales a punctelor slabe ale economiei româneşti.

Carte de vizită

Juan Jose Fernandez-Ansola deţine funcţia de reprezentant regional principal al Fondului Montetar Internaţional (FMI) începând din luna septembrie a anului 2006. Lucrează pentru FMI de 17 ani fiind un fin cunoscător al economiilor emergente al căror parcurs îl urmăreşte direct de aproape zece ani.

Domeniile de interes privind cercetarea economică includ subiecte despre datoria publică şi despre piaţa de obligaţiuni, fluxurile de capital. În comentariile sale preluate de media analizează frecvent unele aspecte privind creşterea economică, progresul tehnologic, competitivitatea şi inflaţia în ţările central şi est-europene.