Inertia succesului

A trebuit sa treaca peste 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989 ca Frontul Salvarii Nationale sa iasa cu un picior de pe scena politica romaneasca. Sambata, PD a scos din statutul sau

A trebuit sa treaca peste 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989 ca Frontul Salvarii Nationale sa iasa cu un picior de pe scena politica romaneasca. Sambata, PD a scos din statutul sau prevederea care spunea ca acest partid este urmasul FSN. Oricum, alegatorilor acestui partid nu le pasa prea mult de aceasta filiatie, asa cum, probabil, nu le pasa nici de faptul ca Emil Boc, Adriean Videanu si restul echipei care conduce PD au trecut la doctrina populara. Ceea ce vrea electoratul lor este actiune si pragmatism - adica exact ceea ce le-a oferit Traian Basescu. In ultimele sase luni, PD a functionat insa ca un tren decuplat din mers de locomotiva. Traian Basescu, cel care tragea partidul dupa el, a continuat sa urce in sondaje. Fosta sa formatiune politica nu a facut mai nimic pentru a gasi o noua forta motrice, dar, din inertie, popularitatea a continuat sa-i creasca. Acum este sarcina lui Emil Boc sa gaseasca solutii pentru a mentine procentele pe care PD le-a obtinut pe munca lui Traian Basescu. In primul rand, Boc ar trebui sa vada ca, dupa sase luni de guvernare, realizarile ministrilor PD - cei care au cele mai multe instrumente pentru a creste notorietatea partidului - pot fi adunate pe o simpla foaie de hartie. In schimb, inundatiile i-au inecat si pe ministrii PD Sulfina Barbu si Gheorghe Seculici, care s-au incurcat in declaratii contradictorii si au avut permanent aerul ca sunt depasiti de situatie. La Transporturi - cea mai lunga greva a ceferistilor din istoria Romaniei si confuzie in legatura cu soarta autostrazii Bechtel. La Integrare - un ministru obscur, barfit de toti colegii sai de partid ca nu stie bine nici o limba straina, chiar daca in CV-ul sau figureaza engleza si franceza. Noua vedeta a partidului, ministrul de Interne, Vasile Blaga, pare sa-si fi terminat resursele dupa ce a reusit cateva schimbari spectaculoase in randul generalilor care conduceau de facto acest minister. Au ramas insa cozile nesfarsite de la ghiseele de inmatriculare a masinilor, soferii sunt umiliti de un tablagiu de la sectia de politie de cate ori au un accident usor, iar rezolvarea rapida a unor astfel de probleme depinde tot de mici atentii strecurate "organelor". De altfel, chiar si in ceea ce priveste schimbarile, Vasile Blaga a avut si el o limita: Virgil Ardelean, sef peste directia de protectie informativa a MI din vremuri imemoriale, a ramas neatins. Blaga putea, cel putin, sa-si aduca aminte ca, in decembrie 2004, la audierea sa in comisiile parlamentare de aparare, a declarat ferm ca va pune aceasta directie sub control parlamentar. Pana sambata, ramas fara capitan inca din decembrie 2004, PD avea o explicatie pentru faptul ca plutea in deriva. Acum, partidul are un presedinte, ales cu o majoritate zdrobitoare si care are toate instrumentele pentru a-l scoate din mlastina in care balteste. Prin mai, Traian Basescu a spus, intr-un interviu, ca, la bilantul celor sase luni de guvernare, asteapta punctul de vedere al premierului si va accepta decretele de revocare ale unor ministri, "pentru ca se simte nevoia unor inlocuiri". Probabil ca va mai astepta ceva timp, fiindca, la guvern, nimeni nu pare sa aiba chef de vreo schimbare. Dar fostul sau partid, atat de prea-plecat dorintelor Cotroceniului, ar putea sa faca propria evaluare - indiferent daca aceasta va coincide sau nu cu opiniile ziaristilor. In plus, Boc ar putea sa arunce o privire si peste ceea ce fac cei aproape 400 de primari PD si 34 de secretari de stat si sefi de agentii. La partid, majoritatea liderilor nu-i cunosc pe toti secretarii de stat numiti de PD, iar in administratia locala lucrurile par ca au scapat de sub control. Presa este plina de relatari despre masinile de lux pe care si le-au cumparat alesii locali ai PD sau despre faptul ca acestia au inceput sa-si imparta intre ei locuintele sociale. Nici exemplul primarului Capitalei, Adriean Videanu, care se grabeste sa asigure utilitati pentru un cartier de lux din nordul orasului, in timp ce periferia Bucurestiului traieste in secolul 19, nu este cel mai bun. In acest caz, exista o asemanare cam prea mare cu planurile ministrului PSD Miron Mitrea de a subventiona ridicarea unui alt cartier de lux, Henri Coanda. Astazi, cartierul Henri Coanda a ramas un maidan pustiu, iar Videanu ar trebui sa fie atent ca, in 2008, sa nu dea socoteala pentru un proiect la fel de fantomatic. PD s-ar putea lauda, totusi, ca a facut un salt extrem de mare prin despartirea de FSN si de social-democratie. Va mai aduceti insa aminte de cuvintele astronautului Neil Armstrong, primul om care, in 1969, a pasit pe Luna: "...un pas mare pentru omenire"? Realitatea este ca, dupa 35 de ani de la eveniment, este imposibil de spus cat de mult a ajutat acest pas omenirea. La fel si cu saltul PD catre doctrina populara: s-a realizat o constructie teoretica spectaculoasa, dar este greu de apreciat cat bine va aduce romanilor aceasta schimbare si cate voturi vor fi oferite, drept recompensa, noilor crestin-democrati.