India ţine China în cătarea rachetelor

Noua rachetă indiană Agni-III poate atinge Beijingul. Arsenalul balistic chinez este însă mult mai avansat şi se extinde de la nivelul intercontinental la cel spaţial Armata indiană a

Noua rachetă indiană Agni-III poate atinge Beijingul. Arsenalul balistic chinez este însă mult mai avansat şi se extinde de la nivelul intercontinental la cel spaţial

Armata indiană a testat cu succes, pe 12 aprilie, racheta balistică Agni-III, capabilă să atingă ţinte aflate la 3.500 km. Este următorul pas al Indiei spre dobândirea unor capacităţi nucleare credibile, pentru descurajarea unei Chine căreia îi caută mai mult cooperarea.

Date fiind tensiunile continue cu vecinul musulman, se crede îndeobşte că programul nuclear al Indiei vizează Pakistanul. De fapt, se originează în competiţia pe care New Delhi o întreţine cu Beijingul. Primele tentative ale celor două străvechi civilizaţii devenite state moderne de a lucra împreună în Asia s-au împotmolit în tentativa Chinei de a-şi extinde controlul asupra Tibetului, în 1950. Diferendele asupra frontierelor indo-chineze au dus la războiul din 1962. În 1964, China făcea un prim test nuclear; India s-a simţit obligată la unul similar, în 1974. Sfidând America prin cele cinci teste din mai 1998, India s-a declarat putere nucleară. Dar una "responsabilă", chit că nu a semnat tratatul de nonproliferare, argumentând că acesta a fost redactat abia după ce primele puteri nucleare şi-au dobândit tehnologiile necesare.

Mai aproape de China

Din 1980, inginerii indieni perfectează mai departe tehnologiile balistice ale federaţiei-subcontinent. Integrate deja forţelor armate, Agni-I (800 km) şi Agni-II (peste 2.000 km) sunt suficiente pentru atingerea Pakistanului. Invers, Pakistanul, cu ajutorul Chinei şi Coreei de Nord, testează racheta Shaheen-II, care ar putea atinge ţinte indiene aflate la 2.000 km. Agni-III, rachetă de 16 metri şi 48 de tone, capabilă să transporte o încărcătură nucleară sau convenţională de 1,5 tone pe o rază de peste 3.000 km, ţinteşte mai mult populata coastă estică chineză decât restul Asiei. Altminteri, deşi poate atinge oraşele Shanghai sau Beijing, noua armă indiană se află mult sub performanţele rachetelor intercontinentale chinezeşti. China deţine o impresionantă serie de rachete balistice capabile să poarte focoase nucleare, de la CSS-4 ICBM, cu o rază de 8.500 km, la noua DF-31A ICMB, care bate la 11.270 km - dând fiori Americii. De aceea, fără a stabili vreun echilibru de forţe cu puternicul vecin, Agni-III doar extinde posibilităţile de răspuns în cazul unui atac din partea acestuia.

Excepţia nucleară

Acum India se străduieşte să fie acceptată drept o excepţie a comunităţii nucleare globale: să poată cumpăra combustibil radioactiv şi tehnologii nucleare fără să-şi fi interzis noi teste nucleare militare. O ajută ecuaţiile geostrategice din jurul Chinei, calitatea de naţiune democratică responsabilă şi masivele oportunităţi de afaceri pe care le poate garanta. Culisele spun că testarea Agni-III s-a făcut cu acordul tacit al Washingtonului. Dar India nu poate beneficia de acordul de cooperare nucleară semnat cu SUA anul trecut, fără binecuvântarea celorlalte membre ale Grupului Furnizorilor Nucleari. Rusia este deja angajată similar cu India. Franţa, Marea Britanie şi Canada o susţin. Eforturile diplomatice şi potenţialul schimburilor economice au răzgândit China şi Australia. La fel, Brazilia şi Africa de Sud au fost convinse de promisiunea expertizei în tehnologii informaţionale. Ultima redută, greu de cucerit, este Japonia: chiar şi companiile nipone au nevoie de upgradarea softurilor indiene.