Independenţa cerută de albanezi, respinsă categoric de sârbi

La aproape şapte ani după ce bombardamentele aeriene ale NATO au obligat forţele sârbeşti să se retragă din Kosovo, la Viena au început ieri, sub auspiciile trimisului ONU, fostul preşedinte

La aproape şapte ani după ce bombardamentele aeriene ale NATO au obligat forţele sârbeşti să se retragă din Kosovo, la Viena au început ieri, sub auspiciile trimisului ONU, fostul preşedinte al Finlandei, Martti Ahtisaari, negocieri directe cu participarea albanezilor şi a sârbilor pentru a decide care va fi statutul final al provinciei, aflată actualmente sub administraţia Naţiunilor Unite.
În timp ce populaţia albaneză majoritară nu ia în calcul decât independenţa, iar sârbii ameninţă să declare, în această eventualitate, Kosovo ca teritoriu "sub ocupaţie", negocierile se anunţă deosebit de dificile, fiind probabil imposibil de conceput o soluţie care să satisfacă ambele părţi.
Pentru sârbi, aşa cum arată istoricul Predrag Markovici, Kosovo reprezintă ceea ce este Ierusalimul pentru evrei, leagănul civilizaţiei şi culturii sârbeşti, bătălia de la Kosovo Polie (Câmpia Mierlei), din 1389 (la care au luat parte şi oştenii lui Mircea cel Bătrân) este o parte inalienabilă a istoriei Serbiei, înfrângerea în faţa forţelor sultanului deschizând calea ocupaţiei otomate care a durat cinci secole. În iunie 1989, când s-au aniversat 600 de ani de la marea bătălie, liderul sârb de atunci, Slobodan Miloşevici, a respins categoric pretenţiile naţionaliştilor albanezi. Un deceniu mai târziu, tensiunile dintre autorităţile sârbeşti şi populaţia albaneză locală au îmbrăcat forma unor ciocniri violente, soldate cu intervenţia cunoscută a NATO.
Sârbii nu concep să accepte independenţa cerută de albanezi. Pe străzile Belgradului au apărut graffiti, care proclamă "Mai bine război decât ocupaţie (albaneză - n.r.) - nu vom ceda niciodată Kosovo". Sârbii sunt dispuşi să accepte o autonomie largă a provinciei, cu condiţia ca ea să rămână în componenţa statului sârbesc, dar albanezii nici nu vor să audă de aşa ceva. Anticipând un impas total, Grupul Internaţional de Criză, o organizaţie de analiză şi reflecţie cu sediul la Bruxelles, a propus comunităţii internaţionale "să impună" independenţa provinciei. Se pare că puterile occidentale au şi căzut de acord asupra unei asemenea soluţii. O importantă oficialitate britanică a Foreign Office-ului, John Sawers, a stârnit indignarea sârbilor când a declarat, la începutul lunii curente, că Serbia trebuie să se împace cu ideea independenţei provinciei. Reprezentantul american, Frank Wisner, a transmis Belgradului un mesaj similar.
Pentru a îndulci pilula, unii lideri europeni consideră că sârbii pot deveni mai maleabili dacă li se va promite o asociere mai strânsă cu UE şi, în final, chiar statutul de membru plin. Dinamica evenimentelor rămâne însă greu de prevăzut. Liderul opoziţiei sârbe, radicalul naţionalist Tomislav Nikolici a declarat că a căzut de acord cu premierul Voislav Kostuniţa să declare Kosovo "teritoriu ocupat" şi să respingă "cu toate mijloacele posibile" impunerea unui Kosovo independent.