Import de inflaţie

se vând tot mai bine. Uitându-te pe lista cu produse pe care România le-a adus de afară în ultimii ani găseşti praz, miere, brânză de oaie, păstrăvi, zarzări, cireşe, căpşune sau

se vând tot mai bine. Uitându-te pe lista cu produse pe care România le-a adus de afară în ultimii ani găseşti praz, miere, brânză de oaie, păstrăvi, zarzări, cireşe, căpşune sau compot de corcoduşe. Aşa se face că ne-am pomenit, pentru prima oară, cu o inflaţie care a crescut vara, nu din cauză că s-ar fi scumpit gazul sau lumina, ci pentru că importatorii au crescut preţurile fructelor şi trufandalelor. O inflaţie generată exclusiv de mărfurile din import. Venită de pe-aiurea, aceasta se comportă ca una de-a noastră, gata să încurce toate socotelile în economie. Scumpirea mărfurilor generează nevoia de a creşte salariile; creşterea salariilor nefiind suficientă, românii apelează la împrumuturi; împrumuturile sunt ca un drog, ducând la beţia puterii… de cumpărare; pe această putere de cumpărare, umflată cu credite, se bazează comercianţii, atunci când scumpesc mărfurile. În fine, în lupta cu scumpirile, Banca Naţională aplică măsuri drastice împotriva creditării peste limită. Iar bancherii scumpesc creditele.Cum am ajuns să importăm inflaţie odată cu mărfurile străine e o poveste lungă şi tristă, care demonstrează falimentul agriculturii româneşti. S-a văzut că muncitorii lucrau în fabrici depăşite, care nu aveau cum să producă altceva decât mărfuri proaste şi scumpe. Fără investiţii străine, industria nu a performat.În ultimii ani, ţăranii au cultivat legume şi fructe mai mult pentru a-şi îndestula propria familie şi rudele de la oraş. Investitori nu au venit, aşa că, din cauza tehnologiilor rudimentare, preţurile româneşti de producţie sunt deja mai mari decât preţurile afişate la tarabă de importatori. Piersicile din Grecia sunt mai ieftine decât cele din România şi pentru că, lângă Acropole, cultivatorii primesc prime de export. Oricât ar insista fermierii români, aceste prime nu pot explica, singure, de ce sunt mai ieftine şi mai bune produsele din import. Grecii îşi plătesc taxele şi impozitele, la valoarea din UE, în timp ce ţăranul român nu se prea omoară cu impozitul pe venitul agricol. Salariile agricultorilor spanioli sunt atât de mari, încât românii se bat să lucreze în Spania pe jumătate din acei bani. Altele sunt deci cauzele: forţa de muncă este îmbătrânită, productivitatea - printre cele mai mici din Europa, mecanizarea - absentă, iar subvenţii nu se dau, pentru că statul încurajează cerealele, nu fructele. În plus, sistemul de producţie este prost organizat, aruncând haotic pe piaţă mărfuri care se vor strica pe tarabe. În agricultura occidentală, nimeni nu se apucă de treabă dacă nu ştie sigur că îşi va vinde marfa, fructele fiind arvunite încă din primăvară.În asemenea condiţii, românul va pierde mereu bătălia pentru piaţa românească pe care, spre deosebire de ai noştri, străinii o tratează cu maximă seriozitate. Iar pentru faptul că exportă aici şi inflaţie, odată cu mărfurile lor, n-or să-şi ceară niciodată scuze.