Imaginea României, în coajă de brad

Participarea României la târgurile internaţionale rămâne încă o aventură pentru ceea ce înseamnă imaginea ţării. La fel s-a întâmplat la Festivalul "Slow Food", de la Torino, care îşi

Participarea României la târgurile internaţionale rămâne încă o aventură pentru ceea ce înseamnă imaginea ţării. La fel s-a întâmplat la Festivalul "Slow Food", de la Torino, care îşi propune promovarea produselor tradiţionale. Peste 10.000 de persoane au venit din toate colţurile lumii pentru aşi promova produsele. Din fericire, şi România a fost prezentă cu standuri unde brânza de burduf în coajă de brad din zona Bran-Moeciu-Fundata şi gemurile de fructe de pădure preparate după reţetele saşilor de la Saschiz (Mureş) au avut succes (şi asta chiar dacă produsele au venit cu întârziere în pavilionul expoziţional, din motive birocratice marfa fiind blocată în vama italiană).
Ionuţ, un puşti de 11 ani din Fundata, a fost imaginea festivalului. După ce brânza în coajă de brad a făcut furori la ediţia precedentă, organizatorii festivalului au trimis vara trecută un fotograf în România să surprindă "acasă" cele mai importante momente din fabricarea acestei brânze. Aşa a ajuns Ionuţ, alături de cele 600 de oi ale familiei, să "decoreze" intrarea în imensul pavilion unde au avut loc conferinţe şi simpozioane pe teme de agricultură, iar părinţii lui, Marcela şi Ion Istrate, au lăsat treburile de acasă şi au plecat la târg să prezinte lumii întregi brânza în coajă de brad. Din păcate, "restaurantul" românesc încropit de Camera de Comerţ şi Industrie din Bucureşti a fost un eşec total, după cum spuneau românii stabiliţi la Torino, majoritatea din zona Bacăului. Ciorba de văcuţă era o zeamă limpede făcută cu legume parcă decongelate din pungile cu "amestec mexican" din hipermarketuri şi câteva fire de carne. Pulpa de porc cu sos, la tavă, cu cartofi pe post de garnitură a fost altă specialitate "specific" românească. Ceva mai bine arăta plăcinta de dovleac. "Chiar nu au găsit pe nimeni să aducă în Italia să facă o ciorbă de fasole cu ciolan afumat sau o ciorbă de porc ardelenească? Chiar nu mai avem nimic specific în bucătăria noastră în ţară? A fost jenant să intru acolo", zicea Veronica Lazăr, o ardeleancă din Satu-Mare, stabilită în Italia.