Iliescu ne tot minte. FSN e dinainte!

Apar tot mai multe mărturii care susţin că Frontul Salvării Naţionale, aşa cum a dezvăluit însuşi generalul Militaru, funcţiona dinainte de decembrie ’89. „Adevărul“ redeschide o mare problemă: când a luat fiinţă cu adevărat Frontul Salvării Naţionale?

Au trecut mai bine de 21 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi o mare controversă rămâne încă aprinsă: cât a fost revoluţie şi cât a fost lovitură de stat? La prima întrebare ar putea răspunde cel mai bine zecile de mii de oameni care au ieşit în stradă înainte de 22 decembrie şi s-au luptat cu forţele de represiune ale regimului ceauşist. Ei ştiu cel mai bine cât a fost revoluţie. La cea de-a doua întrebare  ar putea să răspundă cel mai bine Ion Iliescu, cel care, sub protecţia Moscovei, complota împotriva regimului încă din anii '80. El ştie cel mai bine cât a fost lovitură de stat, numai că vorbeşte mereu în locul celor care au ieşit în stradă înainte de fuga lui Ceauşescu, deşi nu s-a numărat printre ei.

Membrii grupului care a luat puterea în 22 decembrie 1989 se chinuiesc de peste 21 de ani să pozeze în „emanaţi" ai revoluţiei, în salvatori ai neamului apăruţi spontan din rândul maselor de oameni care ieşiseră în stradă. Penibilul imposturii lor a ieşit la iveală, însă, chiar din prima zi a noului regim - 22 decembrie 1989 -, când în clădirea fostului CC al PCR s-a simulat constituirea unui nou organ de conducere, intitulat Frontul Salvării Naţionale (FSN). Şedinţa de atunci a fost filmată, iar pe imagini se mai poate vedea şi astăzi cum, la un moment dat, generalul Nicolae Militaru îşi iese din fire şi strică tot rostul jalnicei piese de teatru. „Măi, oameni buni, Frontul Salvării Naţionale funcţionează de şase luni de zile, domnule", s-a răstit Militaru. A fost primul indiciu că FSN, organul de conducere care a luat puterea după Revoluţie, nu era nicidecum o structură spontană, ci una constituită cu mult timp înainte, pregătită să speculeze orice moment propice pentru răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu.

Nu era locul viran

Acelaşi Nicolae Militaru recunoştea, într-un interviu acordat în decembrie 1994 ziarului „România", că FSN a luat fiinţă cu mult timp înainte de Revoluţie. „Sub denumirea de Comitet al Salvării Naţionale s-a înfiinţat în iarna 1984-1985, transformat în FSN în iarna lui 1988-1989. Din nucleul de conducere, alături de mine şi Iliescu, erau generalul Ioniţă, Măgureanu, Radu Nicolae. (...) Revoluţia n-a plecat deci în ziua de 16 decembrie de pe un loc viran", afirma Militaru.

Forţat de declaraţiile „partenerilor" de complot, Ion Iliescu a recunoscut voalat că a avut întâlniri în anii '80 cu grupul condus de generalii Nicolae Militaru şi Ion Ioniţă, dar a susţinut de câte ori a avut ocazia că după 1987 gruparea a fost dispersată şi nu a mai avut nicio acţiune, negând existenţa FSN înainte de decembrie 1989. „În vara lui 1989 a apărut la «Europa Liberă» un text semnat de Frontul Salvării Naţionale.

Ulterior, am aflat că textul aparţinea profesorului Sandu Melian, de la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. Militaru, cu care nu mai aveam contacte, a bănuit că trebuie să fie un text trimis de mine şi de aceea, în discuţia din seara de 22 decembrie asupra denumirii noii structuri a puterii, el a făcut afirmaţia că avem un Front al Salvării Naţionale - denumire care mie mi s-a părut chiar adecvată. De aici, confuzii, speculaţii: că a existat o grupare constituită dinainte care s-a organizat într-un complot şi a preluat puterea. Toate încercările de a fabula pe această temă sunt pur şi simplu gratuite", afirma Ion Iliescu la 21 decembrie 2006, la sesiunea de comunicări ştiinţifice a Institutului Revoluţiei, într-unul dintre zecile de discursuri identice pe care le-a ţinut în ultimii 21 de ani.

Ah, Moscova!

În acelaşi interviu acordat ziarului „România", Nicolae Militaru recunoştea şi contactele pe care grupul instalat la putere în 22 decembrie 1989 le-a avut cu Moscova, contacte pe care Ion Iliescu le-a negat în permanenţă. „În 22, Iliescu a contactat Ambasada Sovietică pentru a spune cine suntem şi ce vrem. (...) Eu, în 24 decembrie, după ce am fost numit ministru, am vorbit cu Moscova în probleme ce ne interesau: informaţii despre invazia aeriană din 22, 23, 24. Noi, făcând parte din Tratatul de la Varşovia pe linie de apărare antiaeriană a teritoriului, am cerut să ne informeze concret despre ce este vorba", a declarat generalul Militaru. 

"Sub denumirea de Comitet al Salvării Naţionale s-a înfiinţat în iarna 1984-1985, transformat în FSN în iarna lui 1988-1989."
Nicolae Militaru
general complotist

„Proclamaţia a fost compusă în URSS"

Tentativa de Revoluţie din 14 decembrie de la Iaşi poartă, de asemenea, amprenta Frontului Salvării Naţionale. Revolta din oraşul moldav a început să fie conturată mai clar la data de 27 noiembrie 1989 când, coordonat de economistul Ştefan Prutianu, un grup de opozanţi din Iaşi a luat decizia constituirii unei organizaţii subterane, numită Frontul Popular Român - denumire inspirată de „fraţii" de idei de peste Prut. Chiar dacă numele grupului conspirativ de la Iaşi era notoriu, prima proclamaţie care chema ieşenii la Revoluţie şi primele manifeste, texte care au ajuns în mâinile oamenilor începând cu 13 decembrie!, erau semnate de „Frontul de Salvare Naţională". „Eroarea" semnăturii acestui mesaj de tip perestroikist (cerea înlăturarea dictaturii ceauşiste, nu a comunismului) a fost atribuită fraţilor Vasile şi Emilian Dan Stoica, responsabilii cu tipărirea manifestelor.

Revoluţionarul Dan Stoica

Potrivit lui Cassian Maria Spiridon, unul din liderii „Frontului", aceştia ar fi înţeles - puerilă explciaţie! - greşit şi data la care fusese organizat protestul şi numele real al organizaţiei din care făceau parte. Cei doi motivează inadvertenţele din fluturaşii revoluţionari care zburau iarna în târgul Ieşilor prin faptul că, în acea perioadă, existau mai multe grupuri izolate, dar neorganizate şi fără un plan consistent, care voiau, ca tot românul, să înlăture dictatura ceauşistă. Această explicaţie nu clarifică însă lucrul cel mai important: ce căuta Frontul Salvării Naţionale, la Iaşi, cu mai bine de o săptămână înainte de înfiinţarea lui oficială? Istoricul Alex Mihai Stoenescu demonstrează, în volumul „Istoria loviturilor de stat în România vol. 4" că, „potrivit vârfurilor Securitaţii locale şi centrale, proclamaţia a fost compusă în URSS, sub controlul KGB, şi pusă la dispoziţie fraţilor Stoica".

Documentul lui Ulieriu

Nicolae Ulieriu  Foto: Agerpres

Problema existenţei FSN dinainte de decembrie 1989 a fost readusă recent în discuţie după ce, în cadrul emisiunii „Naşul" de la postul de televiziune 10 TV, a fost prezentat un document pus la dispoziţie de Nicolae Ulieriu, fost purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informaţii. Este vorba despre o telegramă transmisă în data de 20 decembrie 1989 de Securitatea Călăraşi către Departamentul Securităţii Statului de la Bucureşti.

Documentul lansat pe piaţă de Nicolae Ulieriu: fals sau dezvăluire istorică?   ( Click pe foto pentru a mări )

În respectiva telegramă se menţionează că „în ziua de 19 decembrie 1989 la Direcţia Judeţeană de Poştă şi Telecomunicaţii Călăraşi s-au primit un număr de patru telexuri cu pronunţat caracter duşmănos şi instigator la adresa orânduirii sociale şi de stat din ţara noastră". În finalul comunicării se menţionează: „Textul aparţine unui aşa-zis «comitet» - «Frontul Salvării Naţionale»" şi a fost trimis de la o centrală al cărei indicativ corespunde judeţului Suceava. Telegrama nu este semnată, dar apare sub numele locotenent-colonelului Constantin Mitulescu, şeful Securităţii Călăraşi în 1989, şi al căpitanului Ioan Berindei.

Acuzaţii de fals

Autenticitatea documentului prezentat la televiziune este contestată însă. În primul rând, de cei doi ofiţeri de Securitate care ar fi emis telegrama. Aceştia neagă cu vehemenţă că ar fi trimis aşa ceva către Bucureşti în urmă cu 21 de ani. „Nu a existat o asemenea telegramă, acel document este un fals. Dacă aş fi transmis aşa ceva, aş fi ştiut. M-am gândit la o cale legală pentru a rezolva această situaţie, care ţine de drepturile omului şi de calomnie", ne-a declarat Ioan Berindei. La fel de categoric este şi Constantin Mitulescu: „Nu-mi aduc aminte să fi trimis o asemenea telegramă către Bucureşti. Falsuri din astea apar mereu. Nu am alte comentarii de făcut, pentru că ar fi inutile". 

„L-am găsit într-un sertar"

Pus în faţa acestor declaraţii, Nicolae Ulieriu, cel care a făcut public aşa-zisul document, se ţine tare pe poziţii şi susţine că telegrama este sută la sută autentică. „Domnule, e un telex care n-are cum să fie fals. E original, nu e contrafăcut, n-are cum să fie. Ăştia de la Călăraşi... e treaba lor dacă nu-l recunosc. Poate nu-şi mai amintesc, sunt babalâci, au îmbătrânit şi nu mai ştiu ce au făcut. La ce flux de informaţii era atunci, cred că nu-şi mai aduc aminte", ne-a declarat fostul purtător de cuvânt al SRI. Mesajele complotiştilor ar fi fost transmise de la Suceava, oraş care nu s-a remarcat cu aproape nimic în zilele Revoluţiei, dar în care a fost sesizat un puternic flux de „turişti sovietici". Destinaţia Călăraşi pare ciudată, în condiţiile în care mult mai potrivit ar fi fost un oraş predispus la revoltă, de exemplu Braşovul. Dar sunt cunoscute tehnicile serviciilor secrete de a hărţui (sau a acţiona) marginal şi de a da lovitura finală la centru.

Nicolae Ulieriu explică: „Era mâna rusească la Suceava, planul era ca Revoluţia să înceapă din zona de nord a ţării. Nu ştiu de ce transmiteau de la Suceava la Călăraşi, habar n-am, eu nu sunt securist. Documentul l-am găsit într-un sertar de la SRI când ne-am mutat cu sediul în altă parte. Era acolo, uitat într-un sertar. L-am luat, şi acum l-am făcut public, pentru că mi s-a părut important pentru clarificarea anumitor lucruri".

Povestea cu „găsitul în sertar" este cel puţin discutabilă. Asemenea documente nu sunt uitate, ani de zile, într-un sertar. Formula folosită de Ulieriu are rolul, probabil, de a da o acoperire legală lansării pe piaţă a unui asemenea document „secret fulger".

Istoricul Alex Mihai Stoenescu, care a fost prezent în emisiunea „Naşul" şi a salutat prezentarea telegramei ca pe o dezvăluire importantă, nu dezvoltă, încă, comentarii pe marginea acestui document. „Nu pot să mă pronunţ pe larg pentru că nu am studiat amănunţit documentul", a spus Stoenescu. 

Membru FSN din vara lui 1989

Liviu Ioan Stoiciu a cunoscut un miliţian din Odobeşti, membru al Frontului Salvării Naţionale din iunie 1989  Foto: C. Delcea

Frontul Salvării Naţionale era o organizaţie cu ramificaţii în întreaga ţară. Argumente în acest sens aduce poetul Liviu Ioan Stoiciu, numit în fruntea judeţului Vrancea imediat după Revoluţie. „Vă relatez un amănunt care pe mine m-a trezit la realitate în '90, când eram în fruntea judeţului. În primele săptămâni ale anului 1990 am primit o scrisoare de la un miliţian în care spunea că el este în Frontul Salvării Naţionale din vara anului 1989. Mi se adresa ca unui coleg, el credea că sunt de-al lor. Am citit şi am crezut că e vreun nebun. Şi după ce mi-a trimis scrisoarea, a venit personal la mine şi, teribil de speriat, mi-a spus: «Să nu cumva să mă daţi de gol, că mă împuşcă!». Şi nu l-am dat niciodată de gol, deşi am şi azi scrisoarea. Era un miliţian din Odobeşti".