Iliescu candideaza

"Voi iesi din politica atunci cand voi iesi din viata". Daca ar tine seama de aceasta declaratie a lui Ion Iliescu, ziaristii nu ar avea de ce sa mai speculeze la nesfarsit pe tema viitorului politic

"Voi iesi din politica atunci cand voi iesi din viata". Daca ar tine seama de aceasta declaratie a lui Ion Iliescu, ziaristii nu ar avea de ce sa mai speculeze la nesfarsit pe tema viitorului politic al presedintelui cand isi va incheia mandatul. Nu are nici o relevanta ce functie va detine dl. Iliescu dupa 2004 si nici ce varsta va avea, important este ca d-sa doreste sa-si mentina pozitia dominanta in politica din Romania. De fapt, Ion Iliescu candideaza. Si asta cu orice pret, chiar cu pretul daunelor grave provocate susnumitei Romania. Statul roman, ca si alte state, are o problema cu Israelul si cu organizatiile evreiesti mondiale: restituirea proprietatilor evreiesti - confiscate de autoritatile romane. Cererile celor care au fost deposedati de bunul lor sunt indreptatite nu pentru ca e vorba de evrei, ci pentru ca acesti oameni au fost si sunt proprietari de drept. Proprietatea legala nu cunoaste rasa. Prin urmare, asupra principiului restituirii sau compensarii, presedintele Iliescu nu avea ce sa comenteze. Singurul lucru rezonabil pe care il putea declara era ca, data fiind situatia economica dificila a tarii, e normal sa se manifeste intelegere fata de Romania, prin acordarea unei perioade de gratie si a unor esalonari pe termen lung. In locul acestei ziceri intelepte, pe care e firesc sa o astepti de la un om cu atatea decenii de experienta politica in spate, presedintele s-a lansat intr-o vorbarie pe cat de imatura, pe atat de aberanta si chiar jignitoare. "Oamenii lupta cu fel de fel de lipsuri, iar in acelasi timp altii vin cu pretentii, deoarece, de-a lungul istoriei, in timpul celui de-al doilea razboi mondial si dupa aceea, au fost nationalizate unele proprietati. Inseamna aceasta ca nefericitul cetatean roman al zilelor noastre trebuie sa plateasca pentru ceea ce s-a intamplat atunci? Merita sa jupuim pe cei care azi traiesc in saracie?" Lasand deoparte chestiunea dreptului la proprietate, care nu e "sfant", cum zic unii, ci profund omenesc, presedintele tarii neaga astfel un principiu esential in relatiile internationale, acela al continuitatii raspunderii ca stat. Orice guvern se considera insarcinat cu toate actele emise de cele precedente, de-a lungul istoriei, fata de care e dator sa ia o pozitie, fie sa se conformeze lor, fie sa le abroge. Altfel, relatiile pe termen lung intre state ar fi subminate de inconsistenta si nesiguranta. Ce-am fi zis noi, romanii, daca presedintele Putin ar fi declarat: "Ce-l priveste pe mujicul rus de astazi, vai de mama lui, restituirea tezaurului Romaniei din timpul primului razboi mondial? Sau tratatul Ribbentrop-Molotov? Ia mai terminati cu chestiile astea!" Or, nici macar Putin n-a considerat ca trebuie s-o faca chiar in halul asta pe niznaiul... Apoi, imageria verbala a d-lui Iliescu atinge grotescul. Simplul cetatean roman are deja in fata ochilor haita de evrei nesatiosi care va veni sa-l "jupoaie". E greu de calificat - stupiditate sau cinism - folosirea aici a verbului a jupui in conditiile in care nu romanii au fost facuti abajururi de lampa. Si ce legatura are saracia cu dreptul si legalitatea? E vorba de o datorie a statului roman, nu a saracilor sau a bogatilor. Ceea ce induce aceasta retorica povertista grosolana este ideea ca daca lucrurile merg prost in Romania de vina nu e partidul de guvernamant, ci evreii, care umbla sa ia gaina din curtea omului. De aici pana la oculta iudeo-masonica, din pricina careia talentata Romanie nu poate iesi din rahat, nu e decat un pas. Nici sussemnatului nu i se pare ca ideea unicitatii suferintei evreilor, care nu poate fi impartita cu nici un alt popor, ar fi corecta. Cunosc nervozitatea lor cand vine vorba de acest monopol al durerii. Si o cunoaste si presedintele Iliescu, care, daca ar fi dat dovada de intelepciune, nu deschidea subiectul, ca nu-l obliga nimeni. Presedintele a facut insa chiar mai mult: s-a apucat sa echivaleze soarta tatalui sau, activist comunist decedat in urma perioadei petrecute in lagarul de detentie, cu cea a evreilor exterminati sistematic in lagarele de concentrare. Ceea ce este fals. Tatal d-lui Iliescu era comunist prin libera sa optiune, facea o politica periculoasa ca membru marcant al Partidului Comunist din Romania, partid subversiv condus direct de la Moscova, cu activitate indreptata declarat impotriva statului roman. Arestarea sa a fost un risc asumat. Pe cand evreii manati la Auschwitz sau Birkenau erau oameni luati de pe strada, fara alta vina decat a se fi nascut evrei. N-au fost supusi nici unei proceduri judiciare, nu s-a pronuntat impotriva lor nici o sentinta, dreapta sau nedreapta: au fost pur si simplu omorati. Iar prima grija a tovarasilor de idei ai tatalui d-lui Iliescu, indata ce au iesit din lagare, a fost sa bage pe altii in locul lor, luati de pe strada tot pe criterii de "evreism": burghezi, intelectuali, chiaburi etc. Presedintele a mai pierdut astfel inca o buna ocazie de a ramane intelept tacand. Ce a facut Ion Iliescu nu are legatura cu antisemitismul. Iesirile sale la rampa, fie ca e vorba de impozitarea cu 80% a salariilor "prea mari", fie de declararea conturilor demnitarilor, fie de eliberarea lui Miron Cozma, fie de evreii care vin sa ne saraceasca, sunt toate subsumate unei campanii povertiste ultraagresive, menita sa realizeze un tel propagandistic de mare rafinament al perversiunii: sa converteasca saracia si nemultumirea acumulate sub regimul Iliescu-PSD in capital procentual pentru sine in sondaje. De acest capital are nevoie in lupta pentru controlul partidului si al tarii cu singurul sau rival: Adrian Nastase. Care, la randul sau, nu se da inapoi de la a folosi acelasi tip de mijloace primitive si vatamatoare pentru Romania. Alegerile din 2004 vor fi doar un decor pentru aceasta infruntare joasa. Auzind ca premierul Nastase a fost operat la tiroida, pe langa a-i dori sanatate, m-am gandit ca aceasta ar putea fi o cauza a inexplicabilelor iesiri irationale, viscerale, casuniste care i-au marcat activitatea in vremea din urma. Afectarea glandei tiroide provoaca astfel de simptome. In cazul d-lui Nastase, am putea deci spera ca, odata cu interventia chirurgicala, manifestarile de acest fel sa se diminueze. In cazul presedintelui Iliescu, mi-e teama ca nu putem gasi nici un organ operabil pentru rezolvarea problemei.