Iisus din tomberon

E o performanta in crestinismul tuturor timpurilor sa dai jos o biserica inainte de a-i pune piatra de temelie. Pe noi, romanii, ne paste si acest record. S-au strans unii - nu multi, dar bine

E o performanta in crestinismul tuturor timpurilor sa dai jos o biserica inainte de a-i pune piatra de temelie. Pe noi, romanii, ne paste si acest record. S-au strans unii - nu multi, dar bine dirijati - si agita picamerele argumentatiei, tarnacoapele mintii lor, invart baroasele unui ecologism dubios intr-o Capitala a gunoaielor. Cativa se dau cu capul de bazaltul rosu al Mausoleului din Parcul Carol si, zicand ca respecta istoria, se inchina la moastele criminalilor care au instalat comunismul in Romania. Nimic n-ar precupeti, nici un scuipat daca el foloseste la stingerea unei faclii care a dainuit o suta de ani: ideea ridicarii unei catedrale a ortodoxiei romanesti pe Dealul Filaretului. Discursul lor este, in isteria lui fariseica, tras la sapirograf: nu suntem contra Bisericii (ca nu da bine), credem in Dumnezeu (ca se poarta), n-avem nimic cu aceasta idee frumoasa si generoasa, dar nu mai sunt locuri aici, pe pamantul Bucurestilor. Daca s-ar construi sfantul lacas cu fundatia in cer, unde e intravilan berechet si pe gratis, unde nu ineaca in fumul smirnei si al tamaiei populatia venita in parc sa respire aer curat - atunci initiativa e buna, chiar necesara. O asociatie ce-si zice "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta" se teme ca va fi defrisat parcul, ca oamenii veniti in procesiune la marile sarbatori vor strivi panselutele. Patriarhia a comunicat ca nu va fi doborat nici un copac, dar nu asta era raspunsul pe care-l asteptau ecologistii de la "Solidaritatea pentru libertatea...". Chiar daca parcului nu i se va clinti nici o frunza (suprafata santierului va avea in jur de 9.000 de metri patrati, deci 20 la suta din cele 5 hectare redobandite de Biserica, iar intrarea in santier se va face prin Serban Voda), se pot ridica o mie de obiectii. Iata o intrebare bicisnica pe care mi-am pus-o si eu pe vremea cand masuram Duhul cu canciocul de mortar si gandeam Rascumpararea ca pe o speculatie financiara: de ce e nevoie de o ditamai catedrala, nu se poate, oare, mantui neamul intr-o bisericuta de tara si pe bani mai putini? La fel de stupida, se poate construi si o alta interogatie, irefutabila pentru libertatea de constiinta a unora: se legalizeaza in curand prostitutia, de ce sa nu construim un bordel al usurarii neamului, care, in termeni de eficienta, va fi chiar rentabil, va aduce bani la buget? Unde era sus-invocata asociatie, pe unde isi imprastia fluturasii, cand in Bucuresti, defrisandu-se hectare intregi de parcuri, s-au ridicat Catedrale ale Furtisagului, Mausolee ale Devalizarii Bancilor, din otel si termopane, ingenunchind toata arhitectura orasului, uimindu-i, sfidand-o? "Salvati Parcul Carol!" s-a strigat duminica, la ora Liturghiei. "Sa dea primaria un alt amplasament", dupa ce penultimul, in bataie de joc, a fost o intersectie din Bd. Unirii. Daca s-ar gasi loc langa Biblioteca Nationala, se va striga "Salvati Biblioteca Nationala!", daca s-ar gasi loc pe Groapa Glina, se va striga "Salvati Groapa Glina!". Cand pe deputati nu i-a mai incaput Camera Deputatilor, asociatiile civice n-au zis nici pas, cand pe senatori nu i-a mai incaput cladirea Senatului - nici o reactie, acum, cand si pe guvern il cam strange Palatul Victoria, toata lumea face ciocul mic. Daca e vorba insa de o biserica, daca ea se mai cheama urias, ca un strigat sub bolti, Catedrala Mantuirii Neamului, sare un oenge cu poalele-n cap. E o crima sa cheltuim banul public, se lamenteaza aceia, cand batranii n-au medicamente, adultii n-au paine, orfanii n-au parinti. Intai ca nu e vorba de ban public, ci de bani din donatiile credinciosilor (Prima danie consistenta a facut-o Papa Ioan Paul al II-lea). La cat au scos romanii din buzunar, fara sa-i intrebe nimeni, ca sa acopere gaurile negre ale unor guvernari neghioabe, suta de mii pe care si-o rupe un batran de la gura, fiindca vrea el, valoreaza cat o nestemata. In al doilea rand, e ridicol sa crezi ca vom echilibra deficitul balantei comerciale prin cheta publica sau daramand bisericile si vanzand fiecare caramida la export, punand catapetesmele pe foc sa ne incalzim dupa ce ne-am debransat. Catedrala ne trebuia?, se framanta martorii lui Basescu. Grupul mic, dar cu gura mare, care il urmeaza in toate uita ca idealul cel mai inalt al primarului general - niciodata atins - in acest mandat a fost sa astupe gropile. E greu sa tinteasca mai sus de carosabil. Marcat de o administratie care nu se mai poate opri din furat, e greu sa-ti inchipui credinciosii pe schele (s-au anuntat cu miile ca vor sa dea o mana de ajutor), e greu sa intelegi ca, in afara de religia banului, dainuie inca in Romania ceva mai puternic, care nu dezbina, ci uneste, e greu sa pricepi ca teama de Dumnezeu chiar e inceputul intelepciunii. In ce sa creada romanii? In baronii locali? In programul PD? In ratele de la frigider? In fratii Becali? A refuza sa faci loc unei biserici, nici pe departe cea mai mare din Romania chiar daca se numeste catedrala, a-i tot muta de colo-colo amplasamentul in speranta ca nu se va ridica niciodata, imi aminteste de ajunul Craciunului cand Fecioara cu Pruncul in pantece cauta un loc in care sa zamisleasca. Ar fi umilitor pentru toti ca, izgonita de pretutindeni, Fecioara Maria sa nasca intr-un tomberon.