Icoana inceputului

Icoana nasterii Domnului reprezinta taina Inceputului. Acest inceput este sursa tuturor posibilitatilor, cele de dinainte de creatie, cele ale creatiei si cele de dupa creatie. Aceasta succesiune

Icoana nasterii Domnului reprezinta taina Inceputului. Acest inceput este sursa tuturor posibilitatilor, cele de dinainte de creatie, cele ale creatiei si cele de dupa creatie. Aceasta succesiune se afla in ordinea ontologica si universala, dar si in ordinea logica si actualitatea temporala, caci totul sta sub semnul Inceputului.
Spune inteleptul. "Inainte de el nu exista inainte si dupa el nu exista dupa, inceputul veacurilor este pecetea existentei sale".
Exista doua tipuri de icoane care reprezinta acelasi subiect in mod oarecum diferit. Unul are o structura ampla, grandioasa, cu subiectul desfasurat complex care prezinta evenimentele de pe axul vertical ce converg crucial in Pestera Nasterii cu cele de pe axul oriental intr-o simultaneitate spirituala macrocosmica. (1)
Celalalt tip de icoane are o structura simpla in care sunt reprezentate numai personajele principale. Ele sunt impregnate de teofania interna in lumina iradiind din cele trei focare: steaua, pruncul divin si mielul mistic. In acest tip de icoane este reprezentata nasterea microcosmica. (2)
Unii comentatori disting in aceasta icoana a Inceputului si starile sau tendintele de antagonism pe care le argumenteaza, pornind de la cele trei regnuri (mineral, vegetal, animal) si le extind apoi si la om. Situatia prin care se ilustreaza starile contrarii din aceasta icoana se refera mai cu seama la cele doua animale, boul si magarul prezente langa staulul in care sta infasat Pruncul divin. Aceste animale sunt vazute ca fiind unul de partea negatiei - magarul, concentrand tendintele malefice, care se opune boului, element pozitiv, reprezentantul tendintelor benefice.
Prezentele umane reprezentate in icoana Nasterii macrocosmice sunt binecunoscute crestinilor. Intre prezentele mai excentrice, perechea cea mai controversata este asezata in registrul de jos al icoanei si, de obicei, in partea din stanga. Scena mai poarta si numele de "ispitirea lui Iosif". Sfantul Iosif sta asezat pe o stanca de mica inaltime, iar in fata lui este personajul interpretat ca fiind Diavolul. Personajul asa-zis dubios este imbracat de obicei intr-un cojoc. El este foarte batran, se sprijina cu amandoua mainile intr-un toiag la mica departare in fata Sfantului Iosif. Este cert ca vrea sa fie in comunicare cu Sfantul Iosif pe care il priveste fix. Desi par a fi cunoscuti unul cu altul, ei nu sunt in dialog. Batranul are atintita privirea asupra Sfantului Iosif, dar acesta, cu capul usor aplecat spre inima in palma mainii stangi, pare concentrat in sine insusi.
In absida de sud a bisericii schitului Darvari, acest batran are o silueta inalta si dreapta, cu capul ajungand la vesmantul Maicii Domnului si intr-o atitudine de demnitate patriarhala. Si din aceasta postura, toata atentia lui este indreptata spre Sfantul Iosif caruia parca ar vrea sa-i predea un ultim mandat sau mesaj. Acest personaj aminteste mai degraba de Batranul timpurilor decat de un ispititor.
Numai in noaptea Nasterii divine poate avea loc intalnirea intre batranul fara genealogie, al timpurilor si batranul cu genealogie, dar pentru care timpurile sunt doar valurile imobile ale vesniciei. Numai in noaptea Inceputului pot sta fata in fata, in apropiere infinitezimala, cel cu spita de "paisprezece neamuri ori trei", cu cel "fara spita de neam". Am putea spune ca posibilitatile, adica cele fara de spita (virtuale), interfereaza cu realizarea lor in spita numarata plenar (potentiale), in Nasterea cea mai ardenta a actualitatii.
Cat despre Sfantul Iosif, asezarea lui pe mica stanca ii arata neclintirea actuala, starea definitiva in noaptea Nasterii. Conturul inefabil din jurul capului sau arata granita in care prin nici un spatiu n-ar mai putea patrunde vreo vicleana sageata a Vrajmasului. Aureola care cuprinde certitudinea in aceasta Noapte Supraluminata anuleaza orice urma de indoiala sau ispitire. De fapt, Sfantul Iosif a consumat toate indoielile - omeneste vorbind - in primele trei luni ale imaculatei conceptii; se poate spune ca el a parcurs in trei luni cat umanitati intregi, in cele trei lumi: corporala, subtila si spirituala.