Laboratorul-muzeu al lui Einstein de România

Peste 400 de dispozitive folosite de fizicienii Dragomir Hurmuzescu şi Ştefan Procopiu sunt expuse la Facultatea de Fizică a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.

Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii „Al. Ioan Cuza" din Iaşi ascunde adevărate comori ştiinţifice. Aici a fost amenajat, în 1896, de către fizicianul şi inventatorul Dragomir Hurmuzescu, primul laborator de electricitate din ţară, transformat apoi în prima şcoală de fizică experimentală. În prezent, peste 400 de dispozitive folosite de Hurmuzescu şi fizicianul Ştefan Procopiu sunt păstrate cu sfinţenie de profesorul Alexandru Stancu.

El a creat un muzeu pe holul facultăţii, cu aparate de măsură şi de electricitate, rezistenţe, busole, întrerupătoare, bobine, lunete, ceasuri cu apă, prima maşină de calcul mecanică sau primul calculator electric. Toate sunt vechi de peste un secol, iar profesorul ieşean le-a scăpat de la casare.

Şi-a folosit rudele la experimente

 „Multe obiecte au fost date la casare, iar asta înseamnă o pierdere foarte mare pentru istoria fizicii. Am împiedicat să mai ia instrumentele de la noi şi de 30 de ani tot adun şi le recondiţionez pentru a putea fi văzute de studenţi şi de toţi cei interesaţi", spune Alexandru Stancu.  „Vedetele" muzeului sunt primele radiografii cu raze X efectuate în România, în 1897, de către Dragomir Hurmuzescu cu aparatură inventată de el. Fizicianul şi-ar fi folosit rudele pentru experimentele cu raze X.

Electromagnet cu 2 bobine din anul 1870   Fotografii: Florin Chirică

Blana pisicii lui Procopiu, exponat la muzeu

„În decembrie 1895, Röntgen a publicat lucrarea despre radiaţia X şi a făcut astfel cunoscută lumii ştiinţifice descoperirea. După doar două luni, Hurmuzescu împreună cu un coleg de la Academia Franceză au publicat un articol în care folosea aparatura lui de electrostatică pentru a dovedi efectul radiaţiei X asupra descărcării electrostaticii.

Hurmuzescu şi-a construit aparatul care produce radiaţia X, restul era o hârtie fotografică, se punea mâna acolo şi ieşea radiografia. Aceasta are o calitate excelentă. Cred că acestea erau mâinile unor rude sau cunoscuţi", spune profesorul Stancu.

Pentru că descoperirile în domeniul fizicii erau abia la început, savanţii s-au văzut nevoiţi să improvizeze aparatura necesară pentru
experiemente. Astfel, Ştefan Procopiu şi-a sacrificat pisica pentru a-i folosi blana în electrostatică. Aceasta se numără printre obiectele colecţionate şi păstrate cu grijă în vitrinele muzeului.

 „O baghetă de ebonită se freca de blana pisicii şi se acumula astfel electricitate statică", explică profesorul Alexandru Stancu. Muzeul mai are printre obiectele folosite de savantul Procopiu o balanţă, un trepied din lemn şi chiar biroul la care acesta muncea. „Balanţa folosită de Procopiu este printre primele numere de inventar de la Universitate. Datează dinainte de a veni Procopiu aici. Îi lipsesc anumite piese, s-au mai pierdut în decursul anilor, dar încă este funcţională", mai povesteşte ieşeanul.

Oferte pentru exportarea aparatelor

Cel mai vechi obiect din colecţie datează din 1823, a fost produs la Paris şi reprezintă un sextant, aparat optic folosit pentru măsurarea unghiului dintre diferite obiecte îndepărtate. Printre obiectele cu o istorie impresionantă se numără şi heliostatul sau aparatul care măsoară temperatura şi presiunea cu coloană de mercur. „Pe atunci se măsurau temperatura şi presiunea cu coloană de mercur. Are o lunetă, precizezi exact nivelul mercurului şi poţi să verifici modificări foarte fine. Asta era metoda cea mai precisă, există din aparatura lui Hurmuzescu adusă din Elveţia, funcţionează şi acum", spune profesorul Stancu.

Rodica Vasiliu Procopiu şi Ştefan Procopiu Foto: arhivă

Exponatele cu care se mândreşte profesorul Stancu le-a „picat cu tronc" şi universităţilor din străinătate. Nu la fel de cuceriţi de ceea ce au sunt studenţii români. „Mulţi ar vrea să aibă un muzeu ca al nostru. Ne-au cerut din aparate, dar nu le dăm. Sunt importante pentru noi. Laboratorul are peste 110 ani. Fiind cel mai veche laborator de fizică şi de ştiinţă din România, face parte din istoria noastră. Din păcate, mulţi dintre studenţii pe care-i avem nu se arată impresionaţi de ceea ce le arătăm aici", încheie profesorul Stancu.

Fabrică de heliu unică în ţară

În laboratoarele de cercetare ale Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" funcţionează de aproximativ trei luni o instalaţie care lichefiază heliul gazos.

Astfel, instituţia de învăţământ superior face o economie substanţială de bani. „Pentru că heliul este un gaz foarte scump şi rar, în momentul de faţă este o criză în toată Europa, ne-am gândit să-l recuperăm şi să facem un circuit închis. Măsurăm ce se evaporă, se duce la fabrică, se lichefiază şi după aceea recirculăm.

Până acum gazul respectiv se pierdea şi atunci trebuia să cumpărăm din Ungaria pentru că în România nu se lichefiază, îl căram până aici cu costuri foarte mari şi se pierdea în aer. Se economiseşte foarte mult. Dacă litrul costă cam 30 de euro, noi cumpărăm gaz, iar o butelie costă cam 800 de lei", spune profesorul Alexandru Stancu de la Facultatea de Fizică din Iaşi. Instalaţia a costat 600.000 de euro, bani folosiţi din proiectele de cercetare, şi a fost adusă din America.

Ce urme au lăsat marii fizicieni

Dragomir Hurmuzescu şi Ştefan Procopiu sunt numele cele mai impozante care au lucrat în laboratoarele de fizică ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Hurmuzescu a fost chiar întemeietorul primului laborator de electricitate din ţară, unde astăzi se află muzeul Facultăţii de Fizică. A avut contribuţii în domeniul electricităţii şi fizicii razelor X.

A inventat dielectrina şi a construit electroscopul care-i poartă numele. Invenţiile se află în cadrul muzeului de la Facultatea de Fizică din Iaşi. „A existat o firmă franceză care vindea aparatură sub denumirea «Hurmuzescu». Acesta este un material numit dielectrină, un amestec de sulf cu parafină, care a fost o invenţie de-a lui Dragomir Hurmuzescu. Acesta este un aparat  folosit în electrostatică, vechi de peste 100 de ani", spune profesorul care administrează muzeul.

Şi Ştefan Procopiu are numeroase merite în domeniul fizicii. El este desoperitorul magnetonului Bohr-Procopiu, însă nu i s-a acordat Premiul Nobel dintr-o neglijenţă a comisiei. Cercetările sale l-au condus la descoperirea, în 1921, a faptului că lumina se depolarizează parţial prin soluţii coloidale şi suspensii cristaline, ceea ce a primit denumirea de „fenomenul Procopiu".