Iaşi: Ion Sapdaru: „Pentru mine actoria este un mister“

A interpretat zeci de roluri în piese de teatru şi filme pentru care a primit numeroase premii. Cea mai nouă creaţie a sa montată la Ateneu a trezit la viaţă instituţia de cultură

Povestea lui Ion Sapdaru a început în 1961 la Doroţcaia, Republica Moldova. La 18 ani a intrat la Institutul de Teatru din Chişinău, iar la 24 de ani la cel de Cinematografie din Moscova.

Tot în capitala Rusiei a făcut un masterat în regie, iar din 1990 este actor şi regizor la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi. „Şcoala de teatru rusesc, care pune în prim plan viaţa spiritului uman, şi-a lăsat o amprentă clară asupra mea", consideră omul de teatru.

Sapdaru crede că atracţia pentru teatru a apărut în copilărie. „M-a atras încă din copilărie, a fost o zi când a început totul. Deocamdată, pentru mine, actoria este un mister. Este o profesie în care nu te plictiseşti. Am învăţat recent că viaţa este banală şi instinctual m-am dus către teatru, unde nicio zi nu seamănă cu cealaltă", explică Sapdaru.

„Actorii tineri nu au trecut"

Actor de teatru şi film a interpretat de-a lungul timpului zeci de roluri dintre cele mai variate. A apărut în pelicule precum „A fost sau n-a fost?", „California Dreamin (nesfârşit)", „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", „Weekend cu mama" ori „Întâlniri încrucişate". „Eu sunt un actor de compoziţie şi, de cele mai multe ori, rolurile mele sunt de mică întindere. Unul din avantajele filmului este că se face repede, asta dacă nu ai un rol principal", afirmă Sapdaru.

Ca regizor se poate lăuda cu activitate susţinută în teatrele din Iaşi, Botoşani şi Oradea, dar şi în alte oraşe precum Constanţa, Bacău sau Chişinău. Una dintre ultimele piese de teatru puse în scenă este „Istoria unui cal" de L. N. Tolstoi, care se joacă cu sala arhiplină şi care a reuşit să facă din nou să vibreze scena Ateneului din Tătăraşi.

„Cu această piesă, am propus o formulă nouă, cu actori tineri, studenţi. Ei nu au trecut, acesta este farmecul cel mai mare. Ei nu povestesc de ceea ce li s-a întâmplat, ci doar de ceea ce îi aşteaptă. Au numai viitor", a spus regizorul. Sapdaru se simte legat de tupa de la Teatrul „Mihai Eminescu" din Botoşani unde, din 1996, a pus în scenă peste 15 piese.

Ca regizor, îl deranjează aroganţa actorilor cu experienţă. „Ca regizor îmi vine foarte greu să lucrez cu actori care se simt vedete. O bună parte din timpul rezervat repetiţiilor şi căutărilor îl pierd prin a mângâia orgoliul acestora", explică Sapdaru.

„Mă grăbesc să trăiesc"

Regizorul consideră că cea mai mare realizare a sa este el însuşi şi crede că defectul principal este nerăbdarea. „Nu mai am răbdare, mă grăbesc să trăiesc. Un alt defect ar fi că mă încred foarte des în oameni şi ei profită de asta", crede actorul.

În timpul liber, merge la pescuit şi încearcă să stea cât mai aproape de familie, de fiul său Petru de şase ani. Peste zece ani şi-ar dori să fie tot în teatru cu aceeaşi pasiune pentru ceea ce face.