Iartă-i, Doamne!

La hramul Sfintei Parascheva se schimbă doar decorul politic. Ieri, veneau să adune voturile credincioşilor pelerinii liber-cugetătorului Iliescu, astăzi, pe locurile acestora stau noii capi

La hramul Sfintei Parascheva se schimbă doar decorul politic. Ieri, veneau să adune voturile credincioşilor pelerinii liber-cugetătorului Iliescu, astăzi, pe locurile acestora stau noii capi ai regimului.

Spre deosebire de trimişii din Capitală ai palatelor puterii, miile de mireni sosiţi din toate colţurile ţării trăiesc cu aceeaşi monotonie evenimentul religios al anului. Poate condiţiile din teren se mai schimbă pe ici pe colo, dar nu spectaculos. Acum, oamenii stau în corturi de tip "Afganistan", înainte erau "cazaţi" de autorităţile moldave pe caldarâmul Iaşiului.

Aleşii n-au însă grija taberelor de cazare pentru pelerinii cu drept de vot câtă vreme ei au asigurate locuri calde în primul rând, la Catedrala Mitropolitană. Aşa s-a întâmplat şi în weekendul trecut, când delegaţiile PNL, PD, PSD, PRM sau PNG au avut garantate scaune la slujba din buricul Iaşiului. Ce a părut diferit de astă dată a fost interesul exponenţial pentru Hramul Sfintei Parascheva.

Prea mulţi lideri de la Bucuresti, prea mare înghesuială în biserică, prea multe blitzuri, camere de luat vederi, playback-uri oferite de primii credincioşi ai ţării. Înghesuială mare, nu alta! Cu Elena Udrea în frunte, Gigi Becali încheietor de pluton, iar la mijloc, toată floarea cea vestită a politicului actual: Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Vasile Blaga, Bogdan Olteanu, Teodor Meleşcanu, Mircea Geoană, Tudor Chiuariu, şefi de organizaţii, membri simpli de partid, popor politic câtă frunză şi iarbă! Stai şi te întrebi de unde inflaţia aşa mare de VIP-uri cu carnet de partid? I-a lovit brusc frica de Dumnezeu pentru circul televizat în care joacă de trei ani încoace fără încetare?

Doamne iartă! N-au venit acolo să implore clemenţă de la Divinitate pentru războiul româno-român în care s-au prins. Nu, nici vorbă. Au venit pregătiţi pentru o cu totul altă rugăciune. A interesului şi intoleranţei de competiţie: "Dă-ne, Doamne, multe voturi şi ne iartă nouă greşalele noastre politice pentru că noi nu le iertăm pe ale duşmanilor noştri din parlament!".

S-a putut vedea din Vaslui cum s-au ignorat soldaţii credincioşi ai taberelor partidice reprezentate la Iaşi. Cum şi-au trimis săgeţi veninoase pe sub sprâncene. Cum au jucat jalnic rolul de supuşi umili ai lui Dumnezeu. Am revăzut acelaşi joc de scenă în de-acum banala piesă a ipocriziei. Totul însă la cote mai ridicate decât în anii precedenţi.

Concluzia? Ne apropiem de 2008, respirăm mai european, visăm la normalitate, dar cu toate aceste promisiuni ale evoluţiei pare că ne întoarcem hotărât la spiritul "Gigi Becali". Spectacolul jalnic de la Iaşi reprezintă victoria gregarului asupra bunului-simţ. Sau intrarea în epoca credinţei de faţadă şi partid. Iartă-i, Doamne!