LA INCEPUT DE DRUM E timpul adevarului

Traim zile de innoiri revolutionare. Prin vointa poporului, dictatura a fost inlaturata. Romania a devenit cu adevarat libera, asa cum au visat-o inaintasii, asa cum si-a dorit-o intregul popor. In

Traim zile de innoiri revolutionare. Prin vointa poporului, dictatura a fost inlaturata. Romania a devenit cu adevarat libera, asa cum au visat-o inaintasii, asa cum si-a dorit-o intregul popor. In pas cu aceste transformari, ziaristii colectivului nostru redactional, care din primele ore ale revolutiei s-au facut purtatorii de cuvint ai vointei populare, aduc la lumina tiparului faptele de inaltator eroism pentru apararea libertatii, demnitatii si valorilor nationale intr-o noua expresie publicistica: "ADEVaRUL". Este numele acestui cotidian politic si social, care continua activitatea desfasurata in aceste zile eroice de "Scinteia poporului". Colectivul redactional al ziarului "Adevarul" adera la programul general al Frontului Salvarii Nationale. Ne asumam inalta raspundere de a fi un ziar al poporului, o tribuna a tuturor cetatenilor tarii, din toate categoriile sociale si de toate convingerile, in consens cu optiunea exprimata in programul Frontului Salvarii Nationale cu privire la statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernamint. In aceasta vedem misiunea noastra profesionala, pe care intelegem sa ne-o onoram la inaltimea timpului adevarului pe care il traiesc de-acum intregul popor, intreaga tara. Ne propunem sa facem un ziar deschis tuturor ideilor inaintate, tuturor opiniilor care pot contribui la dezvoltarea tarii, la progresul ei. Ne propunem sa facem un ziar care sa exprime adevarul si numai adevarul. Un ziar care sa corespunda cerintelor fauririi unui stat de drept, unei societati democratice si prospere. "ADEVaRUL" se deschide dialogului national in toate problemele ce privesc destinele Romaniei.

Duminica, 14 ianuarie 1990
Adevarul despre mitingul din Piata Victoriei
CE NU S-A VAZUT LA TELEVIZIUNE
La redactia ziarului am primit sute de telefoane din partea cititorilor, care si-au exprimat consternarea fata de ceea ce s-a intimplat la Bucuresti, in Piata Victoriei, in data de 12 ianuarie a.c., cerindu-ne, in mod indreptatit, precizari. Am fost acolo din primele momente de crestere a tensiunii si vrem sa informam cititorii nostri, in spiritul adevarului, ca unele dintre grupuri, care s-au adunat in fata sediului Frontului, au vrut de fapt sa-si manifeste solidaritatea cu actuala conducere a tarii. Totodata, ei au voit sa protesteze in mod pasnic impotriva faptului ca, in multe intreprinderi si institutii, in multe localitati si chiar judete, conducerile vechi sint pastrate in continuare de oameni compromisi ai vechiului regim, fosti comunisti "de frunte", cu apucaturi dictatoriale, ceausiste. Ceea ce constituie principalul motiv al faptului ca oamenii nu lucreaza, ca se munceste prost. Pozitie exprimata chiar de primul-ministru. Cea mai elocventa dovada in acest sens este prezenta in piata a masivului grup de tineri ploiesteni, care aveau tocmai astfel de revendicari si din rindul carora au si intrat foarte multi in sediul Frontului, asa cum s-a vazut la televiziune. Precizam, insa, ca acestia, ca si alte grupuri de tineri, precum si marea majoritate a celor prezenti in piata nu erau elemente turbulente, nu au aprobat in nici un fel strigatele extremistilor, evident manipulati. Oare de cine anume? Dimpotriva, s-au desolidarizat de ele, dezaprobindu-le puternic cu cuvintele: "Nu vrem "vendete"". "Noi raminem oameni".
Ion MARIN

Marti, 30 ianuarie 1990
LASATI-NE SA MUNCIM!
Luni dimineata privim talazuirea de pe str. Stefan cel Mare. Tineri cei mai multi. Poarta panglici tricolore. Steaguri tricolore. Inscrisuri pe cartoane, pinza, camioane: "Frontul e cu noi!"; "Nu ne vindem TARA!"; "Noi sintem cu Frontul!"; "21-22/Iliescu - a fost cu noi!". Pe o automacara - nr. 32-B-2607 - ciorchine de oameni striga spre cei de pe trotuar: - "Haideti cu noi!". Chemarea are rezonanta apelului din primele zile ale revolutiei. Inaintam cu coloanele spre Piata Victoriei. Auzim: "De unde sinteti?" - 23 August. Si "apelul" ad-hoc continua: Noi sintem de la Republica. De la I.M.U.A.B. De la Autobuzul. De la Sticla. De la Confectii si Tricotaje... Si mai notam: Din Valea Jiului. Din Maramures. Din toata tara. "Tot poporul", auzi pe margini, in coloane. Pe itinerar, gesturi emotionante. Retinem: pe bd. Ilie Pintilie, la nr. 25, doua femei in virsta cara apa cu caldarile. Cu cele 5 cani dau apa demonstrantilor. "Asta e pentru Front", spun gospodinele. In piata, oamenii ajuta o femeie cu copilul in carucior sa ajung mai in fata, sa-l "vada si auda si ea pe dl. Iliescu". Tineri si mai in virsta au "umanizat" o fadroma de la 23 August. Sint oameni pina si in cupa. Scandeaza laolalta cu cei din jur: "Lasati-ne sa muncim!"; "Nu ne vindem tara!"; "Jos Coposu!"; "Romania - F.S.N.!"; "Triumful ratiunii contra violentei!"; "Frontul e din tara / Nu vine din afara!", "Iliescu, nu-nceta / Noi sintem de partea ta"; "Jos cu partidele subventionate!" (Ca sa nu fie nici un fel de dubiu, au fost si asemenea inscrisuri insotite de semnul... dolarului). Oameni ai Capitalei, oameni din toata tara. Tara, acum, are nevoie de liniste, de ordine, de munca, de dialog pentru reconciliere si reconstructie, pentru apararea valorilor Revolutiei.
Ilie TANASACHE

Marti, 27 martie 1990
NAIVII SI TARA
Numai naivilor li se pare, in clipa de fata, ca ce s-a petrecut la Tirgu Mures, si in alte localitati din Transilvania nu ar fi fost o noua lovitura de forta pe care diversele formatiuni politice si nu putine cercuri din exterior o aplica tarii intr-un moment de mari, marturisite si recunoscute dificultati. Se incearca pe toate caile sa se destabilizeze totul, sa ne ducem de ripa, sa ajungem la sapa de lemn si sa stam cu mina intinsa, cine mai stie spre ce punct cardinal pentru a ni se spune ce sa facem cu viitorul nostru si cum sa ni-l vindem cit mai avantajos unor generosi care numai aparent stau in espectativa pina dupa alegerile din mai, cind de la un guvern provizoriu vom trece la altul mai putin provizoriu. Din 16-22 Decembrie, singurele zile de sacrificiu suprem si curat, tara continua sa singereze. Se deschid rani prin toate orasele si satele. Prolifereaza degringolada sociala si proclamatiile si infloreste ipocrizia, turnind otrava in sufletele nepregatite sa se apere. Intrate in deruta, in ciuda unor eforturi de la centru care fac sa explodeze inimi de oameni cinstiti, fortele de ordine nu mai pot stapini avalansa de adunari si mitinguri spontane care degenereaza rapid in acte de violenta. La sfirsit, promotorii isi aduc miinile la spate, intreaba politia unde este gramada de pietre de care se vorbeste in stinga sau in dreapta lor si arata cu degetul spre guvern, cerindu-i cu fermitate sa-i identifice si sa-i pedepseasca pe vinovatii aflati la ora respectiva la citeva sute de kilometri distanta. Guvernul este acuzat ca nu a luat masuri din vreme. E acuzat chiar de faptul ca nu a prevazut astfel de situatii, avind in felul acesta posibilitatea sa le opreasca inainte de a se pune in miscare. Ca si cind guvernul n-ar mai avea nimic de facut decit sa dea in bobi, sa afle ce voinic vine pe drumul mare si daca-i de verde sau de albastru. Ca si cind economia ar dirija-o ei (si, de fapt, o dirijeaza spre prapastie), si nu guvernul. Aceiasi aratatori cu degetul, care vor protesta aproape sigur pentru posibila diminuare a cistigurilor pe luna in curs, cistiguri care trebuiesc calculate la nivelul muncii depuse si in raport cu rezultatele ei concrete. Nu vrem sa absolvim guvernul de aceasta nejustificata sfiala fata de repetatele lovituri de forta. Acum are argumentul si dezlegarea sa intervina la timp impotriva unor tentative de acelasi tip. Pentru ca sint toate semnele ca acestea sa se inmulteasca si sa creasca in intensitate, toti cei angajati in campania electorala stind cu ceasul in mina si cronometrind prin scadere zilele care-i apropie de urne. Sa ne intoarcem insa la naivi si sa-i rugam sa se intrebe pentru care motiv partidele noastre, macar cele care pretind ca pot acoperi suprafata tarii cu palmele membrilor lor, n-au intervenit in mod direct si nemijlocit in stingerea focarelor de ura si violenta din Transilvania? Sa se intrebe singuri pentru care motiv unii dintre liderii acestora au preferat sa organizeze alte mitinguri - precum cele de ieri, din Piata Unirii, de la Bucuresti, cele de la Iasi, si in alte localitati din tara - in loc sa ia trenul sau bicicleta pentru a se duce la Tirgu Mures si sa dea o mina de ajutor sincer comisiei guvernamentale care a lucrat acolo. Daca printre acesti naivi se afla si cetateni romani din Transilvania e bine sa se intrebe si ei acelasi lucru si e foarte bine sa-si dea seama cit de usor s-au lasat si manipulati, nelinistind o tara intreaga si, deloc paradoxal, influentind intr-un fel sau altul pina si rezultatele alegerilor din tara vecina. E timpul sa intelegem, chiar daca nu ne convine, ca bunul mers al tarii, al vietii noastre personale depinde numai de noi; de increderea pe care trebuie sa ne-o recistigam intre noi si in noi insine. E timpul sa ne convingem ca din ceruri nu mai coboara ingeri de doua mii de ani.
Darie NOVACEANU

Joi, 26 aprilie 1990
Baricada din Piata Universitatii
ZIUA A TREIA
Miercuri, 25 aprilie, a treia zi de cind baricada umana a gruparilor politice asa-zis independente au blocat cea mai importanta artera de circulatie a Capitalei. Multi trecatori, care se indreptau de la primele ore ale diminetii spre locurile de munca, priveau cu usoara crispare cele citeva sute de persoane din Piata Universitatii. Pe gazonul din fata hotelului Intercontinental si a Teatrului National se odihneau tineri si virstnici. Din sacose se scoteau cozonaci, oua rosii si conserve. Toti se simteau bine, ca la iarba verde. In mijlocul strazii se facea politica in grupari distincte, fiecare bisericuta fiind animata de cite un lider. Cei mai temerari au incercat sa afle direct de la sursa - purtatorii ecusoanelor "Alianta Poporului" - scopul acestei manifestatii. In loc de raspuns, reproducem citeva dialoguri:
- "Noi sintem poporul si Dumnezeu e deasupra", striga fara incetare o tigancusa, imbracata stil retro, Bonnie and Clyde!
- Care popor? intreaba un tinar.
- Toti ma cunoaste, ma terolistule, am fost si la rivolutie si la toate manifestarile, din 22 decembrie pina la ziua mea de nastere.
- Ai fost pe dracu! Dinsa e ambasadoarea Mozambicului in Romania.
- Du-te la Gorbaciov, ma!
- Ai dolari?
- Eu, ma! Tu, ca lupti pentru functie!
Dialogul aprins este intrerupt de Vasile D. Vasile, din satul Buciumeni, comuna Budesti:
- Mai, fratilor, eu sint de la tara. Sfecla si porumbul au crescut uite asa, de-un cot, dar sint pline de buruieni. Veniti, bre, si dati-ne o mina de ajutor, ca la toamna ce-o sa mincam?
- Pufuleti, tataie, ca doamna face bisnita.
- Bisnita din lume nu dispare niciodata, striga brunetica. Ma dezbrac de caracter si spun: numai alea care fac trotuarul dispar.
"Piata Universitatii s-a transformat intr-un maidan - Gheorghe Colceriu, pensionar. Uitati-va la mizeria din jur. Asa arata o capitala europeana? Am doi baieti care au participat inca de pe 21 decembrie la revolutie. Acum isi vad de carte si munca. Nu au abandonat ideile democratiei si ale libertatii, dar nu cer recompense si nici nu se lauda in pietele publice. Este o rusine ce se petrece aici. O piata a martirilor, care ofera strainilor un spectacol degradant, o piata care si asa de la o vreme incoace arata ca un talcioc".
Intre timp, domnul Radulescu, de la Asociatia fostilor detinuti politici, intretine atentia celor prezenti repetind ca a dat in judecata pe domnii Iliescu, Roman, Voican si Brucan. "Sa vina aici, sa-si ceara in genunchi iertare poporului roman. Si eu ii voi ierta".
Aplauze.
Din vorba-n vorba, aflam ca manifestarea este organizata de Alianta poporului, asociatiile "16-21 decembrie" si "21 decembrie". Scopul avea sa fie facut public o data cu preluarea porta-vocii de cunoscutul mitingist Dumitru Dinca. Domnia sa anunta ca este in posesia unor stiri proaspete: "Domnilor! Opinia publica internationala este indignata de modul in care F.S.N.-ul isi exercita puterea asupra opozitiei. In numele dumneavoastra si al meu, am informat-o ca nu vom parasi aceasta baricada pina cind revendicarile noastre nu vor fi satisfacute". Se scandeaza: Dinca, Dinca!
- Voi face greva foamei!
- Jos Chitac! Jos Iliescu!
Fiind ragusit, domnul Dinca cere o scurta pauza. Revine la ora 12,35:
- Victorie! Victorie! Presedintele C.P.U.N. Bucuresti doreste sa ne vorbeasca. Solii vor fi respectati. Am fost intrebati daca este bine sa blocam circulatia si raspundem: Piata Universitatii este Piata Revolutiei, piata poporului. Se scandeaza: "Nu plecam! Nu plecam!".
- Atentiune! Atentiune! Prin aceasta piata, precizeaza oratorul, nu va mai circula nici o masina, decit peste trupurile noastre. Aplauze.
- Acum si aici fac apel la muncitori din toata tara pentru o greva generala.
- Greva, greva!
- Cerem introducerea in Legea electorala a punctului 8 de la Proclamatia de la Timisoara, aminarea alegerilor, abrogarea Decretului 473/1977 privind Radioteleviziunea. Nu mai pot sa vorbesc.
Cu adevarat, domnul a ragusit, dar nu se lasa. Revine peste citeva minute cu alte stiri bomba, menite sa anime atmosfera molesita din Piata Universitatii:
- "Domnilor! Vesti bune! O parte din F.S.N. incepe sa se dezica de conducerea sa. S-a creat un grup de initiativa, antitotalitara, care vrea sa paraseasca aceasta grupare. De miine se vor purta primele tratative". In piata se aduc lozinci: "F.S.N. = P.C.R.!", "Desteapta-te, romane!", "Cine este F.S.N.-ist / Ori e prost, ori securist"!, "Iliescu pentru noi este Ceausescu doi!".
Domnul Dinca preia porta-voce si incepe: "Atentiune! Chemam pe toti cei trei candidati la presedintie sa vina sa ne vorbeasca aici si dumneavoastra sa alegeti pe cel mai bun dintre ei. Inca o data prin intermediul porta-vocii si constiintei dumneavoastra va reamintesc ca sinteti singurii in masura sa hotariti. Optiunea dumneavoastra este optiunea intregului popor". Aplauze(...).
Ion STEFANESCU
Al. GAVRILESCU

NU ASA
Am plecat din fata "Interului" cu un gust amar. Cu patru luni in urma zbieram aici ca un apucat jos Ceausescu si eram liber si fericit. Sau cel putin traiam aceasta impresie. Acum m-am plimbat de colo-colo printre demonstranti, tacut si din ce in ce mai trist. Vechile imagini se suprapuneau cu forta peste realitate: aici era flacara inalta, aici militienii, aici pustii care mai aveau putin si muscau din scuturi. Imaginile acestea fac parte din subtirele meu capital de adevar in uriasa si statuta balta a minciunii de dinainte de 22, ca si in torentele zoioase si pline de afluenti care s-au napustit asupra noastra dupa 22. Nu, domnilor, a iesi in strada si a striga nu este totdeauna un gest eliberator si necesar. Acum lupta trebuie dusa cu alte arme. Fotoreporterul Emanuel Tinjeala, de la "Universul", spunea la colocviul de presa organizat zilele trecute de "Flacara": "Mai, ce sa va spun, imaginea Romaniei in Occident, in clipa de fata, e jos de tot. Incercati totusi sa faceti si voi ceva." Sa faci ce, cind ceea ce se intimpla atit in strada cit si in Parlament readuce in mintea vesticilor imaginea lui Dracula si a romanilor primitivi si galagiosi? Dar nu celor care se afla acum la "Inter" vreau sa le spun toate astea, ei se pare ca n-au ce discuta, stiu totul a priori. Altfel stau lucrurile, cred si sper, cu timisorenii. Pentru mine, si numai pentru mine, Timisoara! ramine cuvintul care m-a adus in strada pe 21 decembrie. Cuvintul care mi-a dat taria sa ramin pina la capat in infernul din seara de 21. Nimeni nu ma va putea convinge ca Daniel Vighi, Cornel Secu, Viorel Marineasa, Dorin Davideanu, Lucian Szabo, Dusan Baiszki sau Dana Sarmes si atitia altii, pot fi rau intentionati sau lipsiti de ratiune. Cum si el, sper (trebuie, din pacate, sa adaug acest sper, in urma multelor surprize de care am avut parte in ultima vreme) ma cunosc atit ca om cit si ca scriitor, si stiu ce tangente am avut eu, prin ce-am fost, ce-am spus si ce-am scris, cu PCR-ul si nomenclatura. Lor pot sa le spun, cu speranta ca ma vor asculta si vor incerca sa ma inteleaga, fratilor, nu asa. Voi, care ati fost flacara Revolutiei, a celei adevarate, trebuie sa va luati acum sarcina de a forma adevarata opozitie. Pentru ca marea nenorocire a acestui moment este absenta unei opozitii lucide, dezinteresate, inteligente, tenace. O opozitie care sa stirneasca respect nu numai celor de pe margine, dar chiar si adversarilor. Credeti ca problema principala e nomenclatura? Nici vorba. Problema groaznica e tipul de relatii pe care le-a intiparit dictatura in oameni, de la cel mai mic pina la cel mai mare nivel. Sa dai jos din scaun un "fost" e ceva, dar sa schimbi societatea romaneasca in asa fel incit acest "fost" sa fie pur si simplu anacronic si superfluu, e cu totul altceva. E cu mult mai greu si nu se poate rezolva, scurt si fericit, prin presiunea strazii. Sint necesari in aceasta batalie pentru vietuirea Romaniei luptatori de cursa lunga. Alegerile nu pot si nu trebuie sa fie impiedicate; ne-am pierde si bruma de echilibru si credit pe care o mai avem. Sa ne straduim cu totii ca ele sa fie libere. Apoi, vom sti cum stam. Chiar cu riscul de a construi impreuna, cum spunea dl. Craciun, de la ziarul Timisoara, canalul Bucuresti - Tbilisi. Cristian Tudor POPESCU