VIDEO Huzurul căpşunarilor pe şomaj spaniol

Restricţiile de pe piaţa muncii din Spania au contribuit la creşterea demografică şi în Siliştea Gumeşti, satul Moromeţilor. Se întoarseră căpşunarii, şomeri de lux. În Spania, mai toţi au muncit în construcţii, dar în Poiana lu’ Iocan tot căpşunari li se spune. Şomerii „spanioli“ primesc lunar, în medie, 700 de euro timp de opt luni.

În ziua de Sfânta Marie Mare, pe la orele 9-10 dimineaţa, jumătate dintre locuitorii comunei (în special femeile) se miruiau după slujba de la biserică, iar cealaltă jumătate se împărtăşeau pe la cârciumile din sat. Parcă în ton cu solemnitatea zilei, cei prezenţi în faţa cârciumii lui Cristian Boţoghină (43 de ani), zis al lu' Bucureşteanu, priveau cucernic spre sticlele de bere sau paharele de ţuică din faţa lor şi sorbeau din când în când, cu evlavie, lichidul bahic.

Click aici pentru fotogalerie

Prin dreptul lor trece în goană un „bolid" negru, de mai să le zboare pălăriile din cap. „Bă, voi văzurăţi ce maşină şi-a adus «spaniolu'» ăla al lu' Gageru? Şi ziceaţi că nu se mai câştigă în Spania!", îi atenţionează al lu' Bucureşteanu. „Dă-i, bă, dracu', cu maşinile lor! Munciră de se spetiră, făcură pe dracu' ghem şi, după ce-i stoarseră ăia de vlagă, îi trimiseră cu coada între picioare acasă", sare Petrică Costea (57 de ani), zis al lu' Lioară, care mereu are ceva de obiectat. „Da, mă, da' sunt ei şomeri de Spania? Sunt!", revine al lu' Bucureşteanu.

Planurile lui Gageru

Cel la care se referea al lu' Lioară era Ionel Briceag (45 de ani), zis al lu' Gageru. Se întorsese împreună cu soţia de câteva săptămâni din Spania cu o Opel Meriva, pe care o cumpărase la mâna a doua cu 11.000 de euro. Deocamdată roboteşte pe lângă casă şi se gândeşte ca banii strânşi să-i investească în ţară, să nu mai muncească prin străini. „Am lucrat patru ani în construcţii, mai merge lucrul, dar greu, firmele mari s-au închis. Unii de-ai noştri mai lucrează pe ici-pe colo la firmele mici, dar cei mai mulţi se descurcă, cum zice românul.

„Spaniolul“ Ionel Briceag se bucură din nou de viaţa la ţară, în perioada şomajului

Deşi aveam contract de muncă, spaniolul a închis firma şi a zis că pentru moment să stăm în şomaj. Opt luni de zile primim 700 de euro şomaj, la o leafă de 1.500 de euro pe lună. Când se termină şomajul poate plecăm din nou, dacă vom găsi ceva de muncă. Banii strânşi îi păstrăm în bancă, dar voi investi în construcţii, în România, că asta mi-e meseria. Şi aici piaţa în construcţii e moartă, dar încercăm, aşa e peste tot", oftează Ionel şi iese în grădina din spatele casei să culeagă câteva roşii şi ardei pentru o salată.

Fie pâinea cât de rea, mai bine-n Germania

La cârciumă discuţia despre restricţiile de pe piaţa muncii din Spania se încing. „Numai de băşcălie sunteţi buni. Habar n-aveţi voi ce munca dracului şi ce greu e să trudeşti printre străini!", se aude vocea unui tânăr care bea suc dintr-o cutie, rezemat de gardul de ulucă al cârciumii. Cel care vorbise, Constantin Stoian (32 de ani), s-a întors din Spania în 2009. A plecat cu viză prin 2005, înainte de intrarea României în Uniunea Europeană. A lucrat la negru aproape doi ani în domeniul construcţiilor la un român stabilit acolo.

Tipic pentru „afaceriştii" de pe plaiuri mioritice, acesta îi plătise, pe el şi pe alţi trei tovarăşi ai săi, cu 300 de euro pe lună. Norocul lor a fost că silişteanul lucra în colaborare cu un patron spaniol care îi mai dădea lucrări. Plăcându-i cum muncesc românii, spaniolul i-a luat să lucreze la el, le-a făcut cărţi de muncă şi le-a oferit salariul minim pe economie de 980 de euro. De fapt însă câştigau 1.300-1.400 de euro bani în mână, fără sâmbete, iar cu sâmbetele lucrate încasau 1.600-1.700 de euro.

Dicţionar de personaje

Când criza a muşcat puternic, în 2008, salariul, cu sâmbete lucrate, nu se ridica la mai mult de 1.000 de euro. Costel a decis să plece şi-a avut opt luni de zile şomaj plătit de spanioli. După revenirea acasă, n-a mai muncit, a apucat numai să-şi ridice din banii economisiţi fundaţia la o casă.  „Pot pleca oricând înapoi în Spania, că am carte de muncă în regulă, dar nu-mi mai convine salariul. Am o ofertă de muncă din Germania. Acu' îl aştept pe vărul meu, care lucrează acolo, să vină în ţară şi să facem contracte de muncă, fiindcă acolo nu se poate altfel. Trebuie să plec, că mi s-au cam terminat banii", rosteşte cu optimism în glas Costel.

„Unii se duc în Spania, alţii se duc la băi!"

În buza cârciumii lui Boţoghină, Micicliu (Marian Vasilescu, 68 de ani) bea tacticos o bere. Venise de curând din concediu şi toţi tovarăşii de pahar se înghesuiau să-l întrebe cum s-a distrat fără nevastă-sa, care fusese plecată înaintea lui la băi. Mândru că e în centrul atenţiei, Micicliu îi priveşte pe ceilalţi cu un aer şugubăţ. „Am fost la Ana Aslan, a fost ceva frumos. Păi, găseşti înlocuitoare la nevastă, dacă ai ceva la treanţă, vorba lu' ăla bătrânu'", zice Micicliu şi arată cu un gest larg spre buzunarul de la cămaşă.

„Mă voi duce din nou. Să vedem, peste două săptămâni. Suntem aranjaţi. Da' acuma mă duc şi cu Columbeanca", zâmbeşte Micicliu iar pe ceilalţi îi umflă de-a binelea râsul, fiindcă toţi ştiau că aşa îi zice nevesti-sii Columbeanca, deşi era mică şi rotundă, iar celor două capre le spunea cu alint Elodia şi Marcela.

„De, bă, aşa e viaţa! Unii se duc la muncă în Spania, alţii se duc la băi. Ştiţi vorba aia: cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea, cine veşnic trândăveşte are tot aşa! Hai, nu vă salut, că nu vă cunosc!", face pe seriosul Micicliu şi-o porneşte agale spre casă să-şi serbeze ziua numelui alături de Columbeanca lui.

Restricţii până în 2013

Românii au nevoie de permis de muncă pentru a-şi găsi un job în Spania. Restricţiile sunt valabile până la 31 decembrie 2012. Nu sunt afectaţi cei care muncesc deja legal în Spania şi nici cei care au avut la un moment dat contract acolo. Rata şomajului în Peninsula Iberică este de peste 20%, o treime dintre şomeri fiind români.

„Pleacă ai noştri, vin chinezii"

Până se deschid oportunităţile în străinătăţuri, siliştenii rămân cu ce au învăţat: agricultura. „N-ai auzit, domnule, că ministrul visează că va ajunge hectarul de pământ arabil la preţul de 20.000 de euro? Ai două hectare? Asta înseamnă că ai 40.000 de euro. Bine, acu' ai pe dracu', n-ai nimic, dar dacă ştii c-o să-i ai zici că-i ai, fiindcă ai pământu'. Înţeleserăţi? Înţeleserăţi pe dracu!", zice al lu' Lioară, făcându-i pe toţi să râdă în hohote de socoteala omului bogat-sărac.

În Poiana lu’ Iocan, ai lu’ Moromete dezbat problema spaniolilor, prin prisma venirii chinezilor

Tot el continuă: „Da, bă, chiar aşa, am auzit că Boc aduce chinezi în agricultură. Pleacă ai noştri în Spania şi Italia, vin ăia micii în România. Să aducă, dacă la noi nu mai are cine să facă agricultură. Păi, cu cine? Cu ăsta care e handicapat, cu ăla care are 80 de ani, cu mine care sunt bolnav, cu cine, dracu', să mai faci agricultură? Dă-i dracu' cu ochii lor mijiţi. Ăştia sunt învăţaţi să mănânce orezul direct de pe mirişte. De ei îmi arde mie? Păi, eu am o foame-n gât de bani, ca de ţâţa de la mama! Astea sunt baliverne că o să ajungă hectarul de pământ la 20.000 de euro. Aicea, la noi, dacă-ţi dă cineva 300 de lei pe hectar, să fii mulţumit! Uite, să cumpere pământ ăştia de s-au întors din Spania, c-au bani!"

Analiza lui nea Lae

În vremea aceasta, aşezat pe un scăunel sub un cireş, nea Lae (Dumitru Dogaru, 78 de ani) comenta evenimentele: „Restricţionarea pieţei muncii pentru români e un semnal foarte prost pentru noi. Păi, majoritatea celor 800.000 de români care erau plecaţi în Spania îşi câştigau existenţa acolo, veneau aici şi-şi făceau o căsuţă ori îşi întreţineau familia. Din Siliştea Gumeşti au fost mulţi plecaţi la lucru în Spania. Când s-au întors, s-a văzut că au făcut ceva cu banii. Unii şi-au făcut case, alţii şi-au cumpărat. Închiderea pieţei de muncă înseamnă dezastru pentru România", explică, doct, nea Lae.

„De ce se minte că a crescut producţia? Statul nu mai are rezerve de cereale. Înainte venea statul, cumpăra cereale, depozita şi avea în caz de secetă. Nici p-astea nu le mai are. N-a luat de la nimeni. Statul n-are bob de cereală. Vin chinezii şi se implică în agricultură? Vin, că au bani şi cumpără. Păi, n-am avut, domnule, irigaţii? Am avut, domnule, toată zona Teleorman,Olt, era irigată! Constanţa, că eu mă duceam la mare prin anii '60-'70, era toată irigată! Acu' vin chinezii şi ne iau tot nouă banii. Treaba asta e ca dracu'!", îşi varsă nea Lae năduful.

"Da, bă, chiar aşa, am auzit că Boc aduce chinezi în agricultură. Pleacă ai noştri în Spania şi Italia, vin ăia micii în România. Să aducă, dacă la noi nu mai are cine să facă agricultură.''
Petrică Costea agricultor