Şoimarul român de la Abu Dhabi

Un hunedorean a reprezentat România la cel mai important festival internaţional de şoimărit, organizat în Emiratele Arabe Unite.

Din cele mai vechi timpuri, vânătoarea cu şoimi a fost asociată cu nobleţea şi bogăţia. Atât de mult preţuiau arabii aceste păsări încât, în urmă cu câteva secole, România plătea şoimi, ulii şi ereţi ca tribut Imperiului Otoman. De altfel, în Europa, tehnicile vânătorii cu şoimi au fost aduse de arabi. Astăzi însă, statele în care nobila tradiţie se mai păstrează pot fi numărate pe degete. În România, hunedoreanul Dorin Cărăbeţ, în vârstă de 38 de ani, se luptă pentru a readuce pe tapet acest tip de vânătoare care s-a pierdut undeva prin secolul al XVII-lea.

De altfel, Dorin Cărăbeţ este unul din cei trei români recunoscuţi pentru aptitudinile lor de şoimari. „Este o îndeletnicire care oficial a dispărut din România pe la 1800. Ea s-a transmis însă prin filoane difuze până în zilele noastre. Pentru că iubesc şoimăritul, am înfiinţat un ONG,  care se numeşte «Peregrinus Deva»,. Prin acest ONG, doresc să promovez legiferarea acestui tip de vânătoare şi în România. Este singura care nu perturbă în niciun fel echilibrul natural", a explicat Dorin Cărăbeţ.

Acesta arată că, la ora actuală, şoimăritul este practicat îndeosebi în ţările civilizate. De exemplu, în Marea Britanie s-a dezvoltat o adevărată reţea de şcoli, în care oamenii vin să înveţe cum se practică această formă de vânătoare. „Aici, omul studiază cum sa se comporte în prezenţa zburătoarei, cum să îi anuleze frica faţă de oameni, cum să o înveţe să aibă încredere în stăpân şi abia apoi să asculte de comenzile date. După terminarea acestui curs, se obţine un permis care dă dreptul de a practica şoimăritul", a povestit Cărăbeţ.

Pasărea pomenită în Coran

Despre Dorin Cărăbeţ au auzit şi arabii care, în urmă cu puţin timp, l-au invitat în Dubai, alături de alţi 200 de cercetători şi experţi în şoimărit din 70 de state ale lumii, pentru a participa la al doilea Festival Internaţional de Şoimărit.

În timpul Festivalului Internaţional de la Abu Dhabi

Aici, pe parcursul a opt zile, au avut loc demonstraţii inedite de dresaj, expoziţii de fotografie, sculptură şi pictură şi proiecţii de film care au avut ca personaj cea mai rapidă zburătoare a planetei. Festivalul s-a desfăşurat în mare parte la Al Ain, al doilea oraş ca mărime din Abu Dhabi, şi a fost organizat sub patronajul Şeicului Zayed bin Sultan Al Nahyan, primul preşedinte al Emiratelor Arabe Unite.  „Arabii venerează şoimii, pe care le socotesc păsări sacre. De altfel, aceste păsări sunt menţionate şi în Coran. În plus, doar persoanele de rang înalt au dreptul să deţină un şoim în cele şapte emirate de la Golful Persic. O singură pasăre valorează cât o maşină de lux. E vorba de Şoimul Polar", explică şoimarul hunedorean.

Lobby pentru România

Festivalul din Dubai i-a oferit ocazia să urmărească surprinzătoare demonstraţii de dresaj. Ineditul spectacol s-a desfăşurat în inima deşertului. Timp de o zi, răpitoarele au dovedit de ce sunt în stare încercând să aducă la sol momeli atârnate de un balon cu heliu aflat la 300 de metri deasupra pământului. „Un exerciţiu foarte important pentru păsările de pradă, pentru că le întăreşte musculatura. Pentru un şoim, un zbor de 300 de metri pe verticală înseamnă un efort enorm", spune Cărăbeţ. La fel de fascinant a fost şi zborul şoimilor după un avion care zbura pe o rază de un kilometru ducând cu el o bucată de prepeliţă. 

 „Şoimăritul în România este pomenit în documente care datează cel puţin din secolul al XII lea. În perioada medievală, şoimii proveniţi din Transilvania erau recunoscuţi ca specii foarte bune pentru vânătoare şi erau preferaţi de curţile nobiliare din toată Europa. La fel de apreciaţi erau la vremea aceea şi şoimarii transilvăneni", le-a explicat arabilor hunedoreanul. În urma expunerii sale, România a fost acceptată ca membru colaborator al IAF (Asociaţia Internaţională pentru Şoimărit), al cărei preşedinte - Frank Bond, s-a numărat printre oaspeţii festivalului, alături de reprezentanţi de seamă ai emiratului şi ai UNESCO.

„Acest tip de vânătoare este singurul care nu perturbă în niciun fel echilibrul natural.''
Dorin Cărăbeţ şoimar

Lecţie de şoimărit: „Pasărea este şeful"

Dorin Cărăbeţ a deprins şi meşteşugul dresării păsărilor de pradă, aparent o activitate fără de sfârşit, atât timp cât pasărea nu va recunoaşte niciodată omul ca stăpân. „Cine vrea să practice cu succes şoimăritul trebuie să înţeleagă un lucru esenţial: pasărea este şeful. Orice comportament brutal la dresaj, refuzul de a împărţi vânatul cu ea face ca la prima dezlegare, pasărea să nu se mai întoarcă la stăpân. De fapt, în psihologia ei, pasărea de pradă are credinţa permanentă că ea este liderul, în timp ce omul este doar un partener secundar", a dezvăluit Dorin Cărăbeţ.

Hunedoreanul are  la activ, până acum, transformarea a 10 păsări de pradă în parteneri de vânătoare pentru om. Şi încă o curiozitate. Şoimarul spune că niciodată un animal perfect sănătos nu a căzut victimă unei păsări de pradă. „E o lege de fier care se numeşte  selecţie  naturală. Toate exemplarele de iepuri, porumbei, căprioare sau fazani pe care păsările răpitoare le răpun au o problemă. Sunt fie bolnave, fie prea tinere sau prea bătrâne, sau au o problemă de alarmare privitor la inamicii lor naturali", a spus şoimarul.

Le predă meşteşugul şi altora

Hunedoreanul practică şoimăritul şi ca activitate didactică pentru popularizarea acestei activităţi la tinerii şcolari. De asemenea, de câte ori este invitat, şoimarul hunedorean participă la gale de şoimărit în Spania, Ungaria sau Marea Britanie.

Potrivit acestuia, dresajul unei păsări de pradă e un domeniu foarte vast, cu tehnici care diferă în funcţie de clasă, de vârsta păsării, de relief şi de vegetaţia terenului de vânătoare. „De asemenea, sunt importante prăzile vizate şi, evident, particularităţile de caracter ale individului de care şoimarul se ocupă. Există tehnici de bază, cu o mulţime de ramificaţii, de la care şoimarul poate pleca, adaptând pe parcurs, dacă e cazul, unele modificări în abordare prin adoptarea unor elemente ale altor tehnici, sau pur şi simplu prin inventarea altora cu totul noi. Nu contează aici dacă te-ai abătut de la calea descrisă de cărţi, atâta vreme cât pasărea ta răspunde bine la comenzi în teren şi vânează", explică Cărăbeţ.

„Pentru pasărea de pradă, omul este doar un partener secundar.''
Dorin Cărăbeţ şoimar