Hunedoara: Mihai Teacoe, nevăzătorul pasionat de clape

Avea doar un an când s-a îmbolnăvit de meningită, boală care i-a adus orbirea definitivă.

Profil:

Născut: 07.11.1956
Educaţie: Şcoala Specială pentru Nevăzători Cluj-Napoca
Familie: căsătorit

Mihai Teacoe şi-a adus cu el orga la sediul Asociaţiei Nevăzătorilor din Hunedoara. Astăzi au loc repetiţiile de pe ultima sută de metri, înainte concursul anual care va avea loc, peste o săptămână la Sarmisegetusa Ulpia Traiana. Aşadar, ’nea Mihai cântă cu pasiune. Faţa îi este imobilă, expresia ochilor o bănuieşti doar, în spatele ochelarilor pe care îi poartă. Îl vezi însă cum se balansează, pe ritmul muzicii, în timp ce o acompaniază pe Simona Bucuci, cu zâmbetul larg întipărit pe faţă, de parcă hunedoreanul tocmai s-a întors dintr-o călătorie de iluminare budistă, iar la final... izbucneşte neaşteptat în aplauze.

O orgă doar pentru el

La orgă a învăţat să cânte abia după ce a devenit, mai întâi, un specialist al acordeonului. „Nu prea aveam ce să fac, când eram mic. Eu nu mă puteam juca «prinsa» sau «ascunsa», aşa că am început să ascult radio şi am ajuns pasionat de muzică. În liceu am învăţat să cânt la acordeon, iar apoi la orgă electronică. Am cântat, mai întâi, la orga Asociaţiei, dar acum câţiva ani mi-am cumpărat eu una, ca să fie numai a mea.”

Iarba verde, cerul albastru

Spune că pentru el culorile nu au nicio semnificaţie. Era prea mic la un an şi jumătate, când a făcut meningită, iar boala l-a transformat în nevăzător pe viaţă. Aşa că nu îşi mai aminteşte nimic. „Iarba sau cerul senin? Eu nu ştiu ce înseamnă asta. Ştiu că o carte are coperta verde, dacă îmi spune cineva, dar nu ştiu ce presupune acest lucru. Afară ştiu că e senin şi am deasupra cerul albastru când îl simt aici, în creştet, ca o căldură. Însă nu se întâmplă prea des, pentru că sunt hipertensiv şi nu am voie să stau în soare, decât dacă e aşa, mai subţirel. Cu iarba e altceva, pentru că poţi să îi simţi parfumul...”, povesteşte ‘nea Mihai.

O singură dorinţă
Timp de 23 de ani a locuit în Alba-Iulia şi a confecţionat, utilizând nişte matriţe speciale, ambalaje pentru tot soiul de produse. La Hunedoara a venit abia în anul 2.000, împreună cu soţia, care e şi ea tot nevăzătoare, pentru că, după cum spune glumind, „a vrut să devină preşedinte” (n.r. al Asociaţiei Nevăzătorilor). Dacă ar fi să i se împlinească o dorinţă, una singură - pentru că Mihai Teacoe îşi doreşte numai un lucru pe lumea asta - aceea ar fi, desigur, să vadă din nou. „Nu mai îmi recapăt eu vederea cât-îi lumea! Dar, dacă ar fi să îmi doresc ceva... aş vrea şi eu să văd... cum e lumina reală. Eu nu pot să îmi imaginez cum vine lumina asta! Pun mâna pe bec şi simt că e fierbinte, dar mai mult de atât eu habar nu am!”, a adăugat hunedoreanul.

Întrebări şi răspunsuri

Aveţi prieteni, vă vizitaţi?
Sigur că da. Doar că la mine se mai întâmplă să stea pe întuneric. Acum am rezolvat problema: am pus toate întrerupătoarele pe o poziţie şi ştiu după pipăit dacă sunt stinse sau aprinse. Cu toate astea, uneori mai uit. Şi, dacă e seară şi omul nu zice nimic stăm aşa, pe întuneric.

Ce aţi schimba în lume, dacă v-ar sta în putere?
Ura. Aş face oamenii să nu se mai urască, pentru că de aici ni se trag o mulţime de rele.

Ce-i place

 „Apariţia calculatoarelor şi a cititoarelor de ecran, pe bază de voce sintetică. Îmi place să fiu informat, aşa că citesc zilnic presa şi ascult la televizor. Regret că toate astea nu s-au inventat mai demult”, a menţionat hunedoreanul.

Ce nu-i place

„Birocraţia. Îmi pare rău că m-am născut în România! Nouă ne este atât de greu să ne deplasăm, iar pentru un act, trebuie să cutreier tot oraşul, trimis de la unul la altul, ca Isus, de la Ana la Caiafa.”, a spus Mihai Teacoe.