Hoţii de bebeluşi

după naştere, eleva-mămică a fost confuză, nu ştia ce decizie să ia în legătură cu copilul, cu şcoala, cu viitorul ei. O infirmieră i-a sugerat că este mai bine pentru ea să nu-şi mai

după naştere, eleva-mămică a fost confuză, nu ştia ce decizie să ia în legătură cu copilul, cu şcoala, cu viitorul ei. O infirmieră i-a sugerat că este mai bine pentru ea să nu-şi mai vadă copilul şi să-l lase acolo, pentru a-şi lua viaţa de la capăt. A decis să părăsească maternitatea fără bebeluş, dar a făcut cerere scrisă pentru ocrotirea copilului într-un centru de plasament. Aceasta este povestea unei fete de la ţară, prezentată în ultimul raport UNICEF privind situaţia abandonului copiilor în România. Pruncul copilei nu e singurul lăsat de izbelişte într-un pătuţ de spital. În ţara noastră, rata abandonului copiilor în maternităţi e de aproape 2 la sută, la fel ca acum 20 de ani. Această cifră exprimă sărăcia, lipsa de informare şi de consiliere a mamelor, pe de o parte, dar şi bulibăşeala din instituţiile sanitare şi de protecţie a minorilor, pe de altă parte.
Pentru legislaţia privind drepturile copiilor, aşa cum e tipărită ea în Monitorul Oficial, România poate fi model pentru multe ţări din UE. Pentru modul cum aplică această legislaţie de un an şi cinci luni, România candidează cu şanse depline la trofeul "Aşa Nu". Fiecare maternitate este obligată, prin lege, să angajeze asistenţi sociali, pentru a fi alături de mamele predispuse să-şi abandoneze copiii. De când a intrat în vigoare legea, în loc să crească numărul de asistenţi sociali din maternităţi, acesta a scăzut, ceea ce numai într-o ţară anormală poate fi posibil. Nu e de mirare că femeile de serviciu lasă teul şi mătura pentru a oferi consultanţă psihologică mamelor disperate. O altă hibă din ograda sistemului condus de Nicolăescu o reprezintă faptul că, în majoritatea maternităţilor, nu există saloane în care mama să poată sta alături de copil, ceea ce încurajează abandonul. Odată părăsit de o mamă iresponsabilă, copilul are parte de iresponsabilitatea angajaţilor din maternităţi şi din direcţiile pentru protecţia copiilor. Acelaşi pachet legislativ spune cât se poate de limpede că bebeluşii abandonaţi trebuie scoşi rapid din mediul spitalicesc şi daţi în grija asistenţilor maternali. Cadrele medicale dau vina pe lipsa asistenţilor maternali profesionişti, direcţiile pentru protecţia copilului arată cu degetul spre lipsa personalului specializat din maternităţi, şi tot aşa. În timp ce autorităţile se ceartă, copiii cresc încuiaţi prin saloane şi privind muştele de pe tavanul de spital. Unii au create toate condiţiile pentru a ajunge pe piaţa neagră, unde sunt cotaţi la sume cuprinse între 4.000 şi 10.000 de euro, după cum spune chiar un secretar de stat liberal din Guvernul României. Un alt secretar de stat, democrat de data aceasta, în loc să verifice dacă se vând copii, aşa cum îi cere fişa postului, ia totul ca pe un atac politic.
România mai are mult până când va învăţa să respecte fiinţa umană, să respecte demnitatea umană. Copiilor abandonaţi, care ştiu doar să scâncească, li se fură dreptul, dat de lege, de a se dezvolta armonios din punct de vedere fizic şi psihic. Hoţii, care le fură acest drept, sunt plătiţi din bani publici. Sunt printre angajaţii din maternităţi şi din domeniul protecţiei copilului.