Horaţius Dumbravă, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii: „Corupţia şi indecenţa unor magistraţi afectează credibilitatea Justiţiei“

Peste aproximativ o lună, Comisia Europeană anunţă rezultatele noului raport interimar pe justiţia din România în cadrul aşa-numitului Mecanism pentru Cooperare şi Verificare (MCV) impus din 2007. Dacă progresele sunt suficiente, în vara lui 2012, am putea asista la ultimul raport. Implicit, Olanda ar fi mulţumită şi România ar putea să primească şi unda verde pentru aderarea la Schengen. Suntem pe aproape? Nu tocmai. Preşedint

„Adevărul": Din punctul de vedere al CSM, la ce capitole stă sistemul judiciar mai bine acum decât la raportul din vara lui 2011?

Horaţius Dumbravă:  În primul rând, CSM s-a implicat mai mult în privinţa integrităţii membrilor săi şi a magistraţilor. Din octombrie avem o strategie de integritate care să asigure un comportament integru şi onest al membrilor CSM şi al magistraţilor. Sigur, esenţial este ca aceste recomandări să fie implementate. Sistemul trebuie să înţeleagă că este nevoie de schimbare şi, ca să aibă efect, ea trebuie să se producă inclusiv la cel mai înalt nivel. O dovadă este faptul că plenul CSM a sesizat ministrul Justiţiei ca, la rândul lui, să promoveze o iniţiativă legislativă prin care să-i priveze pe magistraţi de pensiile speciale atunci când sunt condamnaţi definitiv pentru infracţiuni de corupţie. Din păcate, nu am primit niciun semnal de la ministru.

În CSM nu a fost prea linişte de la ultimul raport. Unele propuneri nu au avut succes.

Mai am şi o altă dezamăgire personală - am propus plenului CSM să ceară ministrului Justiţiei să promoveze o lege prin care să se instituie incompatibilităţi clare pentru judecător de a participa la soluţionarea unor cauze penale atunci când soţul său, rude sau afini până la gradul IV au fost trimişi în judecată de unităţile de Parchet pentru astfel de fapte. Din păcate, această solicitare, deşi împărtăşită de mai mulţi colegi, membri ai CSM, a căzut la vot în plen. Acum nu pot decât să sper ca ministrul Justiţiei sau chiar un grup de parlamentari să preia această idee într-o iniţiativă legislativă.

Noile coduri. Ministerul Justiţiei a spus mereu că sunt o mare realizare. Bruxelles-ul a avertizat că vom avea probleme la implementare. Cu care parte sunteţi de acord?

O realizare importantă a fost cea legată de pregătirea magistraţilor, ca şi a cetăţenilor, privind implementarea noului Cod civil.  Este un act normativ important care a intrat în vigoare la 1 octombrie. Deşi am avut o perioadă scurtă de timp la dispoziţie, doar de patru luni, CSM şi Institutul Naţional al Magistraturii, ca şi marea majoritate a instanţelor din ţară au făcut un efort deosebit în organizarea de conferinţe, de seminare, de întâlniri cu celelalte profesii juridice, cu mass-media, cu cetăţeni simpli, atât în vederea pregătirii propriilor magistraţi, dar şi în popularizarea principalelor instituţii ale noului Cod civil. Avem şi nerealizări. Parte din ele nu au depins de noi. În primul rând, lipsa de voinţă politică. După ce s-a decis intrarea în vigoare a noului Cod civil, într-un mod intempestiv, clasa politică, atât Parlamentul, cât şi Executivul, a intrat într-o letargie inexplicabilă. Au existat declaraţii prin care sistemul de justiţie, cetăţenii erau asiguraţi că vor apărea studiile de impact în luna septembrie 2011. Nici acum studiile de impact nu sunt publicate, deşi ele sunt finalizate, iar datele de intrare în vigoare a celor trei coduri sunt anunţate contradictoriu. Temerea întregului sistem judiciar este că şi aceste trei coduri vor fi anunţate intempestiv, că sistemul nu va fi sprijinit concret în implementarea lor şi că va fi lăsat să se descurce, din nou, singur, de pe o zi pe alta.
 
Avertismentul cel mai important al Bruxelles-ului din vară a fost: atenţie, se prescriu termenele în dosarele de mare corupţie şi nu există nicio sentinţă. Încep să apară soluţiile: achitare, închisoare cu suspendare şi încă multe din dosare nu au soluţii la instanţe. Ce le mai explicaţi experţilor Comisiei Europene?

De această dată, Înalta Curte chiar are ce le spune. Datorită eforturilor, nu puţine şi nu uşoare, ale judecătorilor de la secţia penală şi din conducera Înaltei Curţi, dar şi eforturile altor instanţe din ţară, dosarele de mare corupţie au început să fie soluţionate. Multe dintre decizii sunt date în primă instanţă, însă ciclul procesual din căile de atac este mult mai scurt, aşa încât înspre primăvara anului 2012 cred că putem avea un prim bilanţ al soluţiilor definitive. Pe de altă parte, la începutul lunii iulie, secţia penală a ÎCCJ şi-a îndeplinit rolul de instanţă de unificare a practicii atunci când a decis, în unanimitate, că perioada cât dosarele s-au aflat la Curtea Constituţională nu se socoteşte în termenul de prescripţie al faptelor penale. Ca efect imediat a fost prelungită perioada de soluţionare a acestora. Această decizie, care nu este într-adevăr obligatorie pentru instanţe, dar reprezintă un reper. Eu cred că putem nota pozitiv acest capitol în ce priveşte realizarea recomandărilor CE.

O altă critică din raportul pe anul trecut: numărul de averi confiscate în urma infracţiunilor este foarte mic. 

În vara anului 2011, după ce am criticat intenţia de a revizui Constituţia în materia unui drept fundamental câştigat după Revoluţia din 1989, şi anume că averea se prezumă legal a fi dobândită, am spus că nu revizuirea Constituţiei este soluţia, prin eliminarea acestui drept fundamental, ci e nevoie de o legislaţie secundară care să prevadă modalităţile şi cazurile în care operează confiscarea extinsă pentru categorii de infracţiuni. Termenul în care trebuia implementată această directivă a trecut de mult. Vina pentru neaplicarea acesteia este atât a Executivului, cât şi a Parlamentului. După semnalele trase de CSM în vara acestui an, Ministerul Justiţiei a iniţiat un proiect legislativ în toamna acestui an, care azi se află în Parlament şi, din păcate, bate pasul pe loc. 

MCV ne-a blocat aderarea la Schengen. Ar fi mai bine să avem acest mecanism în continuare sau nu?

În primul rând, nu-mi pot imagina aderarea României, ca şi progresele - multe, puţine - în ce priveşte independenţa justiţiei fără acest mecanism de cooperare şi verificare pe care-l avem în comun cu Comisia Europeană. Practic, puterile judecătorească, executivă şi legislativă  au fost obligate - de multe ori cu dificultăţi inerente în a înţelege necesitatea unor astfel de procese indicate de rapoartele MCV - să coopereze şi să facă paşi în a avea o justiţie eficientă.  Rezultatele încă se lasă aşteptate şi pe fondul unei lipse a cooperării pe plan intern.

Deci mai avem nevoie de MCV?

Eu afirm răspicat că acest mecanism a fost şi este unul benefic pentru sistemul de justiţie, pentru România, tocmai pentru că ne face să ne conştientizăm propriile noastre slăbiciuni, dar şi să găsim soluţii pe care să le şi implementăm. De altfel, se pot constata progrese, de la an la an. În privinţa Schengen, evident că MCV nu este parte a mecanismului de aderare la spaţiul Schengen. Sunt două lucruri diferite, cu un aparat intern tehnic diferit, dar şi cu scopuri şi ţeluri politice la nivel European diferite. Nu înţeleg care este mecanismul politic care ar fi blocat aderarea la spaţiul Schengen din punctul de vedere al MCV, îmi e străin. Ce pot spune, însă, e faptul că, dacă s-ar proceda aşa, e ca şi cum am pune un motor de avion cargo într-o carcasă de avion de vânătoare, într-atât scopurile realizării MCV şi ale spaţiului Schengen sunt de diferite.

„Promovarea la Înalta Curte a fost o adevărată telenovelă"

Care este problema-cheie a CSM din punctul dvs. de vedere. Unde nu merg sau unde se blochează lucrurile?

Inspecţia judiciară, eficienţa ei ar fi trebuit să însemne, în acest an, alfa şi omega pentru CSM. Din păcate, am avut de-a face cu o eficienţă managerială neperformantă a acesteia, cu un blocaj în tipare vechi, ineficiente. De abia în toamnă, la iniţiativa CSM, s-au iniţiat câteva controale, însă şi acestea nu au fost puse într-o succesiune strategică, iar termenele pe care şi le-a acordat Inspecţia, prin conducerea de la acea dată, au fost se pare nerealiste. Speranţa mea este că prin noua conducere a Inspecţiei Judiciare, chiar dacă interimară, va exista mai multă viziune şi, mai ales, eficienţă.

Preşedintele Consilului Superior al Magistraturii, Horaţius Dumbravă, şi ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, doi dintre responsabilii reformării sistemului judiciar  Foto: Agerpres

Opinia publică aşteaptă ca acolo unde un  magistrat a greşit să existe şi o sancţiune. Ştim că aţi început evaluări importante la instanţe. Când şi la ce rezultate vă aşteptaţi?

Aşa cum am spus şi în alte rânduri, CSM s-a arătat preocupat de creşterea responsabilizării magistraţilor, în tandem cu respectarea independenţei acestora. Identificarea mijloacelor necesare însă, ca şi implementarea lor, s-a lăsat aşteptată. Inspecţiei Judiciare i-a lipsit forţa managerială pentru a găsi aceste mijloace de a fi eficientă. Culpa aparţine, consider eu, atât fostului inspector-şef, cât şi CSM-ului. În luna decembrie a fost numită o nouă conducere interimară care şi-a conturat obiectivele pe termen scurt. De asemenea, CSM a iniţiat câteva controale importante, ale căror rezultate le aşteptăm în prima parte a lui 2012: dosarele mai vechi de 5 şi 10 ani aflate pe rolul instanţelor - peste 3.800 de dosare la nivel naţional, dosarele vechi de mare corupţie, 138 în total, ce vor fi analizate cu determinarea cauzelor care au condus la întârzieri în instrumentarea lor, control privind eficienţa managerială la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei, care va fi derulat pentru prima dată în istoria acestei instanţe.

Promovarea judecătorilor la Curtea Supremă e o altă problemă din raport. Cum îi răspunde sistemul judiciar anul acesta?

Promovarea la Înalta Curte a fost o adevărată telenovelă, în care culpele în adoptarea unui mecanism transparent şi obiectiv de promovare s-au întrepătruns, ca şi acuzele reciproce, atât Ministerul Justiţiei, pe de-o parte, cât şi CSM sau ÎCCJ. Nici Parlamentul nu a reuşit să cadă de acord pe o formă comună. A fost o nerealizare majoră a ministrului Justiţiei, a CSM, a ÎCCJ, dar şi a Parlamentului faptul că nu s-a reuşit decât foarte târziu, la sfârşitul acestui an, adoptarea unei modificări legislative. După ce, iniţial, CSM a reuşit coagularea tuturor actorilor interesaţi într-o formă acceptată  de toţi a unei propuneri legislative încă din februarie, sprijinul Ministerului Justiţiei a venit din păcate destul de târziu, deşi urgenţa situaţiei cerea o ireacţie rapidă. La acel moment, secţia penală a ÎCCJ, de la care se aştepta soluţionarea multor dosare ce se află pe rolul acestei secţii, funcţiona cu mai puţin de 30% din schemă. După ce acest proiect, în sfârşit, a fost înaintat de Ministerul Justiţiei, ÎCCJ a avut o poziţie inexplicabilă în a nu-l mai susţine, deşi iniţial s-a arătat total de acord cu acesta. Parlamentul a avut şi rolul lui: a adoptat o altă formă, mult simplificată, în Camera Deputaţilor a modificărilor legislative, după care proiectul astfel adoptat a căzut la Senat. În pragul vizitei comisiei tehnice, Ministerul Justiţiei a anunţat că trimite un nou proiect la Parlament, pe care CSM l-a avizat în noiembrie. A mai trecut însă mai mult de o lună ca Executivul să se decidă totuşi că îşi asumă răspunderea pe noile modificări.  Guvernul îşi asumă acum răspunderea în faţa Parlamentului pe aceste modificări legislative. Dacă asumarea va fi de succes, după estimările mele vor fi nevoie de cel puţin 4 luni până la prima promovare în noile condiţii legislative. În tot acest interval de timp, dată fiind situaţia disperată de la ÎCCJ, unde a existat şi există pericolul real de prescriere a unor fapte penale din dosarele aflate pe rol, CSM a intervenit şi şi-a asumat responsabilitatea necesară promovării unor judecători atât cât permite legea actuală, cu toate imperfecţiunile ei.

„M-aş fi aşteptat la un comportament decent al acelui magistrat"

Între timp a apărut o altă problemă la Înalta Curte de Justiţie. Acuzaţii de corupţie pe numele unui magistrat al acestei instanţe. Se contorizează acest caz? 

Acum sunt acuzaţii de corupţie în ce priveşte mai mulţi magistraţi de la ÎCCJ. Cazul se află în anchetă la Direcţia Naţională Anticorupţie. Însă, în acelaşi timp, scandalul iscat este unul imens, cu consecinţe negative nu numai pentru justiţia românească, dar şi pentru România în contextul mecanismului de cooperare şi verificare şi, în general, ca şi credibilitate în ce priveşte climatul de siguranţă legat gradul de scăzut de corupţie în societatea românească. M-aş fi aşteptat, sincer, la un comportament mult mai rezervat, şi chiar decent cel puţin, al acelui magistrat cu funcţie de conducere la nivelul ÎCCJ, tocmai având în vedere aceste consecinţe pe plan intern şi extern cu efecte nefaste pentru justiţia românească. Sigur, nimeni nu pune la îndoială că acest magistrat beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, însă o autosuspendare, prin demisie, din funcţia de conducere ar fi dat satisfacţie şi principiului aparenţei de imparţialitate, având în vedere că cel puţin o cauză în ce-l priveşte şi în legătură cu care sunt aceste acuzaţii se va judeca la secţia pe care o păstoreşte. Nu în ultimul rând, este mai mult decât necesar, pentru a risipi cât se poate incertitudinea dată de însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin ridicarea imunităţii acestui magistrat, ar fi de dorit ca DNA să soluţioneze cât mai rapid cauza, fie că soluţia va fi de netrimitere în judecată, fie de trimitere în judecată.

Temele Comisiei Europene pentru 2012

În vara lui 2011, Comisia Europeană a făcut mai multe recomandări României, în Raportul pe Justiţie, cu nota că, dacă vor fi realizate suficiente progrese, Executivul UE va evalua, în 2012, dacă mai menţine această monitorizare sau nu.
  
1 Implementarea completă a Codului civil şi adoptarea unui plan de implementare a celorlalte trei noi coduri. Bani suficienţi pentru instruirea personalului şi reorganizarea instanţelor şi parchetelor, mărirea capacităţii Institutului Naţional al Magistraturii şi îmbunătăţirea nivelului de pregătire şi de recrutare a angajaţilor.

2 Analizarea volumului de muncă din sistemul judiciar momentan disproporţionat, unii judecători având un număr mai mare de dosare decât alţii.

3 Analizarea felului în care sistemul judiciar funcţionează momentan. Ar trebui creat un sistem de monitorizare a reformei Justiţiei, în care să fie implicate părţile interesate din sistem.

4 Publicarea electronică a jurisprudenţei şi monitorizarea deciziilor curţilor, care trebuie să fie luate în concordanţă cu legea şi „în timp util".

5 Unificarea practicii judiciare şi îmbunătăţirea managementului de caz şi trebuie accelerate procedurile în cazuri de corupţie la nivel înalt, pentru a evita prescrierea faptelor.

6 Reformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a-i consolida rolul de instanţă de „casaţie" şi pentru a-i creşte capacitatea de a gestiona cazuri de corupţie la nivel înalt.

"De ce nu am avansat pe confiscarea averilor dobândite ilegal? Pentru că Guvernul şi Parlamentul au tras de timp."

"Promovarea judecătorilor la Curtea Supremă este o nerealizare majoră a Ministerului Justiţiei, CSM şi ÎCCJ."

"Magistraţii vizaţi de cazuri de corupţie pun sub semnul întrebării funcţionarea întregului sistem judiciar, ar trebui să aibă decenţa să se autosuspende."

"Avem de-a face cu un scandal imens al acuzaţiilor de corupţie la Înalta Curte cu consecinţe negative pentru credibilitatea României, în special în cazul MCV."