„Homosexualitatea nu duce la moarte. Heroina, da!“

Pentru insolitul prezentator TV, parodiat constant la emisiunea „Mondenii“, calitatea unui om nu ţine de apartenenţa la o minoritate sexuală. El face referiri la Michelangelo şi la Ceaikovski. Împreună cu Cabral prezintă „Poveştirile de noapte“ de la Acasă TV. Felul lui Solcanu de a fi „altfel“ pe ecran şi în viaţă este el însuşi o „poveştire“.

„La naiba-n puii mei“. De când foloseşti expresia devenită ID-ul tău? 

Nu mai ştiu exact, dar îmi amintesc momentul în care mama ne-a interzis, mie şi surorii mele, să folosim cuvântul „dracu’“. De copil o folosesc, cred însă că intonaţia a venit mai târziu.

Cât îi datorezi lui Bendeac pentru că îţi  „ cultivă“ brandul în „ Mondenii“?

Nu ştiu cât. Cred că nu este vorba de datorii, ci mai mult de „întrajutorare“.

Recunoscând că eşti gay, scrii pe blog: „am deschis ochii multora, lucru periculos pentru cei care vor o masă de telespectatori care să cumpere detergenţi“.

Iată că am recunoscut, şi micul secret „de salon“ nu mai este „de salon”, iar glumiţele cu apropouri nu mai au farmec. Unii au considerat că trebuie să arunce cu piatra în cineva. De ce nu fac la fel şi cu politicienii? Am deschis un drum pentru adolescenţii care se simt marginalizaţi. Suntem în secolul în care talentul şi vocaţia nu au sex. Dacă  cineva este altfel, de ce să stea în genunchi când toţi ceilalţi stau la masă?

Calitatea unui om nu ţine de culoare sau apartenenţa la o minoritate sexuală. Mă întreb: Michelangelo o fi fost pus la colţ pentru că nutrea sentimente faţă de alţi bărbaţi? L-ar mai fi creat el pe David? Dacă asculţi Ceaikovski, te gândeşti că trăia cu grăjdarul lui? Decenţa spiritului nu ţine cont că te iubeşti cu cineva de acelaşi sex... În Romania, publicul e deştept, învaţă, cere. Şi dacă îi vorbeşti sincer, în afară de detergenţi, cumpără şi balsam!

Este periculos să faci coming out (mărturisire publică a homosexualităţii, n.r.) în România?

Oriunde în lume este. Dar dacă eşti un om de onoare şi cu caracter, aceste calităţi sunt mai importante decât natura sexualităţii tale. Cei care consideră homosexualitatea „cel mai rau lucru posibil“, de ce nu protestează şi împotriva consumului de heroină? Homosexualitatea nu duce la moarte, heroina, da!

Cum te-au privit vecinii din Constanţa după?

Sunt acelaşi Mirciulică pentru ei, cel care le spune „ Săru’ mâna“, băiatul ăla care se joacă mai mereu cu fetele. Nu am de gând să apar în rochie sau să fac circ din viaţa mea! Spuneam adineauri despre o decenţă a sufletului. Ea vine din sensibilitate, din cărţile pe care le-am citit, din muzica pe care am ascultat-o.

Ce ai învăţat din vremea cind faceai muncă de PR la Teatrul de Balet? 

Am senzaţia că au trecut secole de atunci. Balerinii sunt vedete doar între ei, ei nu apar în gazete. Nu îi întreabă nimeni cum dansează, deşi în actul doi intră cu genunchiul dizlocat şi cu zâmbetul pe buze. Uite vezi, am învăţat ceva şi de la ei.

Aveam un birou minuscul în fosta baie publică din Constanţa (sediul Teatrului de Balet Clasic şi Contemporan „Oleg Danovski“), un calculator vechi şi un scaun.

Dacă mai intra cineva, nu se mai închidea uşa. Dar puneam mult suflet, mai ales că am avut un şef genial, Ana Maria Munteanu. Cei mai buni manageri pe care i-am întâlnit, în istoria mea, sunt femei. Femeile sunt mai buni manageri decât bărbaţii!

Un tip de culoare face echipă cu unul gay. Este o găselniţă de marketing ?

Marketing se face în America, aici publicul nu e prost, este nevasta ta. Eu cred că oamenii au calităţi care nu ţin de culoare, sex, religie. A fost ideea producătorului acestei emisiuni (tot femeie, sic!) care e om de Litere, nu de marketing.

Echipa emisiunii iubeşte meseria şi asta se simte dincolo de ecran. Iubirea este universală, nu se marketează pe categorii de public.