Guvernul, sub asediu

N-are rost să ne amăgim cu politicile economice liberale când mai este un an până la alegeri Un lucru e sigur. Liberalii şi Călin Popescu Tăriceanu vor ţine cu dinţii de guvernare.

N-are rost să ne amăgim cu politicile economice liberale când mai este un an până la alegeri

Un lucru e sigur. Liberalii şi Călin Popescu Tăriceanu vor ţine cu dinţii de guvernare. Singurul lor obiectiv este să reziste într-un Palat (Victoria) înconjurat de pesedişti - care încearcă să-şi deconteze propriile erori pe seama Executivului şi democraţi - furioşi că au scăpat din mână pârghiile puterii. Restul lumii contează mai puţin. Cu abilitate şi mici compromisuri te poţi înţelege cu PRM, PC sau UDMR.

De altfel, cele trei partide sunt direct interesate în a-l ajuta pe Tăriceanu să-şi ducă mandatul până la capăt. Sondajele de opinie şi perspectiva anticipatelor le dau frisoane. Depăşirea pragului electoral pentru accederea în parlament şi în Legislativul comunitar începe să dea bătaie de cap multor formaţiuni.

În aceste condiţii, Cabinetul Tăriceanu II îşi poate negocia sprijinul. Totuşi, se ridică problema costurilor de imagine. Vor mai putea aplica, premierul şi echipa sa de miniştri, politicile liberale pe care fac atât de mult tapaj mediatic?

Dar până acum, au aplicat sau doar au mimat că aplică astfel de politici? Deocamdată - spun sociologii - 70% din români cred că actualul cabinet trebuie înlocuit. Aceste lucruri contează însă mai puţin pentru PNL, ca şi faptul că 52% din cetăţeni nu au putut să-l identifice pe cel mai bun membru al guvernului. În schimb, Eugen Nicolăescu şi Decebal Traian Remeş sunt consideraţi de către români "oile negre" ale Executivului.

Sănătatea şi Agricultura au fost marcate de către aşa-zisa opoziţie ca puncte vulnerabile, de pe urma cărora se poate mânca o pâine electorală.

Una peste alta, Cabinetul Tăriceanu II trebuie să reziste pe poziţii pentru a evita un dezastru de proporţii la alegeri. Liberalii şi-au făcut socotelile de imagine şi au decis să meargă mai departe, aşa cum s-o putea. La nivel declarativ, hârjoneala cu PSD este abia la început.

Social-democraţii au demonstrat, prin majorarea punctului de pensie, că îşi vor impune proiectele ori de câte ori interesele de partid o vor cere. A fost încă o dovadă că n-are rost să ne amăgim cu politicile economice liberale când mai este un an până la alegeri. Singurul care a deschis gura pe această temă - riscând mazilirea - a fost Sebastian Vlădescu, ex-ministru al finanţelor şi actual secretar de stat.

Oricum, se pare că PNL a învăţat lecţia predată premierului Tăriceanu de către consilierii străini: PSD este adversarul oficial şi partenerul neoficial. Din această colaborare nimeni nu va avea, teoretic, de pierdut.