Gura bate partidul

Constantinescu îl trecuse deja la răboj pe Victor Ciorbea, având să-l mazilească şi pe Radu Vasile câteva luni mai târziu, în timp ce Băsescu Vodă cel Cumplit, slobozitorul de găozari, tot

Constantinescu îl trecuse deja la răboj pe Victor Ciorbea, având să-l mazilească şi pe Radu Vasile câteva luni mai târziu, în timp ce Băsescu Vodă cel Cumplit, slobozitorul de găozari, tot cu Popescu Tăriceanu împarte pâinea guvernării. Slaba prestaţie la finalizare este greu de suportat, mai ales că tocmai Traian Băsescu este cel care a declanşat răscoala care i-a adus pieirea lui Ciorbea. Ceea ce a reuşit ca ministru nu i-a mai ieşit ca şef de stat, dintr-o eroare de tactică. Pe vremea CDR, premierii ţărănişti nu au fost concomitent şi preşedinţi ai partidului. Victor Ciorbea şi Radu Vasile au căzut în clipa în care PNţCD a încetat să-i mai susţină, fiind prea slăbit din cauza atacurilor externe şi a conflictelor din interior. Ca preşedinte al PNL şi prim-ministru, Tăriceanu nu a putut fi dat jos, oricât de puternice au fost atacurile lui Traian Băsescu. A devenit clar că singura cale de urmat era o operaţiune combinată, pe de o parte, menţinerea liberalilor sub presiune din exterior, pe de altă parte, alimentarea unui conflict intern care să ducă la sciziuni în partid. După ce reuşise să reechilibreze balanţa şi obţinuse chiar o victorie prin decizia Parchetului de a-l exonera de orice vină pe Teodor Atanasiu, ceea ce îl pune pe preşedinte în situaţia ingrată de a-l reinstala în post, Tăriceanu a ajuns într-o poziţie periculoasă.
De data asta, bătălia va fi decisă pe câmpul de luptă al comunicării. Cine va reuşi să convingă, să transmită mesaje mai percutante va câştiga. Rebelii au avantajul esenţial că pot folosi mesajele negative. Din postura victimelor pe altarul libertăţii de exprimare, Stolojan, Stoica şi compania nu au decât să declanşeze tirul mitralierelor: partidul merge spre prăbuşire, actuala conducere este incapabilă, PNL a ajuns la cheremul unui grup rupt de realitate. Sunt mesaje simple care se adresează oamenilor de la baza partidului. Ca să contracareze o asemenea ofensivă, liderii liberali nu au foarte multe variante. Una ar fi mesajul pozitiv. Guvernul condus de un premier PNL are rezultate bune, creştere economică, bani mai mulţi la buget, ţintele macro atinse, integrare europeană… Numai că, toată lumea o ştie, veştile bune nu au niciun impact. La urma urmelor, e datoria fiecărui guvern să administreze ţara mai bine, şi nu un cadou pe care îl face populaţiei. Punctul tare al rebelilor este că nu au ce pierde, mai ales după excluderile din partid. Punctul slab îl reprezintă viziunea lor asupra viitorului PNL. Vulpoiul politic Valeriu Stoica a sesizat pericolul. El şi-a dat seama că proiectul fuziunii PNL-PD este privit de simpatizanţii partidului ca o manevră de distrugere a unui simbol în politica românească, de anihilare a unei identităţi prin dizolvarea într-o structură amorfă, pusă la dispoziţia lui Traian Băsescu. Marea majoritate a liberalilor nu-şi doreşte un asemenea viitor, drept urmare planul nu are nicio şansă de reuşită. Ca urmare, Valeriu Stoica a renunţat la fuziune, vorbind despre o structură federativă cu PD, în care fiecare partid să-şi păstreze identitatea. Foarte frumos, în afara unui singur detaliu: o asemenea structură există deja, Alianţa D.A. Dar nu are nicio importanţă. De acum înainte, cine va fi mai tare în gură va câştiga şi partidul.