Groenlanda intră la apă pe zi ce trece

Începând cu 2002, numărul cutremurelor glaciare de pe insulă s-a dublat. Seismele sunt provocate de mişcarea rapidă a gheţarilor, care se topesc mai repede decât se credea. Cutremurele se

Începând cu 2002, numărul cutremurelor glaciare de pe insulă s-a dublat. Seismele sunt provocate de mişcarea rapidă a gheţarilor, care se topesc mai repede decât se credea. Cutremurele se resimt mai ales în lunile iulie şi august.

Groenlanda este o insulă imensă, cu o suprafaţă mai mare de două milioane de kilometri pătraţi, situată în nord-estul Canadei, aproape de Polul Nord. Teritoriul ei este astăzi acoperit, pe 85 % din suprafaţa sa, de una dintre cele mai mari calote glaciare din lume. În unele locuri, această calotă măsoară mai mult de 3 kilometri grosime. În ultimii ani însă, ritmul de topire a gheţarilor a fost cu mult mai intens decât au estimat anterior oamenii de ştiinţă.

Groenlanda se învecinează la nord cu Oceanul Arctic, la est cu Marea Groenlandei, iar la sud-est şi la sud cu Oceanul Atlantic. Ţările cele mai apropiate sunt Canada, Islanda şi Norvegia. Deşi din punct de vedere geografic, Groenlanda ar fi parte a Americii de Nord, insula este legată, mai ales din punct de vedere economic, de Europa, pentru că aparţine Regatului Danemarcei.

Partea de sud a insulei, ce aminteşte de epoca vikingilor, oferă peisaje verzi ce contrastează cu albastrul gheţii şi al calotei glaciare. Vestul, cel mai vizitat de turişti, este leagănul fiordurilor de gheţă. Partea de nord este pământul eschimoşilor, un loc rămas autentic pentru că, acolo, nu este surprinzător să întâlneşti încă vânători îmbrăcaţi în pantaloni confecţionaţi din piele de urs.

Pe insulă, densitatea populaţiei este de 0,02 locuitori/ km². În această situaţie, raportat la dimensiunile sale, Groenlanda este una dintre ţările cel mai puţin populate din lume. Condiţiile climaterice foarte aspre din această regiune au favorizat formarea unui ecosistem cu totul particular. Niciun locuitor nu trăieşte pe calotă, oraşele şi satele regăsindu-se toate pe coastele stâncoase acoperite de o vegetaţie pitică, tundra. A apărut o nouă insulă Calota glaciară a Groenlandei se topeşte cu o viteză mult mai mare decât au calculat oamenii de ştiinţă cu ceva timp în urmă.

Una dintre cauzele cel mai des invocate de forurile de specialitate este încălzirea globală. În partea de est a ţinutului a apărut chiar, în urma topirii gheţii, o nouă insulă, care a fost denumită Warming Island (Insula Încălzirii). "Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit este că procesul de topire a gheţii se accelerează mult mai repede decât înainte", a precizat M. Byron Tapley, profesor de inginerie aerospaţială la Universitatea din Texas. Încălzirea globală a făcut ca gheţarii Groenlandei să alunece în mare, un fenomen subestimat anterior, care duce la creşterea nivelului Oceanului Planetar.

Groenlanda pierde în fiecare an, începând cu 2003, în jur de 100 de miliarde de tone de gheaţă. În situaţia în care s-ar topi toată calota ei glaciară, nivelul oceanelor s-ar mări cu aproximativ şapte metri, ceea ce ar face ca New Yorkul şi Londra să intre sub ape. Calota de gheaţă înmagazinează 10% din cantitatea de apă dulce existentă la nivel planetar şi se consideră că apa dulce rezultată din această topire ar adăuga 0,56 de milimetri în fiecare an la creşterea nivelului mărilor şi oceanelor de pe planetă.

Orice cantitate suplimentară de apă dulce care s-ar amesteca cu apa mării nu ar rămâne fără consecinţe, avertizează specialiştii. Mai mult decât atât, apa rezultată din topirea gheţii la suprafaţă se infiltrează în crevase şi lubrifiază soclul stâncos, accelerând fenomenul. Dacă acesta se generalizează, trebuie aşteptat un aflux de apă dulce în ocean, ceea ce ar putea duce la modificarea cursului curenţilor nord-atlantici cu efect moderator asupra climatului din emisfera nordică.

Groenlanda, supravegheată prin satelit În momentul acesta, Groenlanda este supravegheată, din toate punctele de vedere, cu mijloace tehnice inedite pentru a i se înţelege mai bine enigmele şi viitorul. Calota glaciară este indicatorul ce prognozează consecinţele pe care le va avea încălzirea globală asupra întregii planete. Sprijinindu-se pe o nouă evaluare realizată din satelit, cercetătorii europeni şi americani au demonstrat că topirea calotei glaciare a Groenlandei din ultimii 25 de ani este de două ori mai mare faţă de estimările studiilor anterioare. Între 1979 şi 2005, topirea gheţii a crescut cu 42%, în timp ce temperatura medie pe timp de vară a urcat cu 2,4 grade Celsius.

Echilibrul ecologic din Groenlanda devine din ce în ce mai fragil. "Această grămadă gigantică de gheaţă şi mările învolburate din jurul ei au devenit piesele vitale ale unui puzzle care se articulează în funcţie de schimbările climatice", observă jurnaliştii de la "New York Times". "O serie întreagă de observaţii efectuate au demonstrat că apele şi gheţarii Groenlandei sunt subiecte de schimbare profundă, care ar putea să bulverseze condiţiile climatice relativ stabile în cadrul cărora au evoluat societăţile umane", mai susţin ziariştii. Un raport al ONU relevă că topirea gheţarilor şi a calotei glaciare ar putea afecta până la 40% din populaţia de pe glob.

Reducerea cantităţii de gheaţă din Groenlanda ar putea avea repercusiuni asupra întregii suprafeţe a Pământului. Nivelul oceanelor ar putea creşte şi în multe regiuni s-ar produce inundaţii catastrofale, iar rezervele cu apă potabilă s-ar diminua. În plus, procesul provoacă un cerc vicios: încălzirea globală topeşte calota, iar reducerea gheţarilor duce la accelerarea încălzirii globale. Topirea gheţii produce seisme glaciare Micşorarea gheţarilor intensifică şi activitatea seismică din regiunea Groenlandei. Cutremurele se resimt cu precădere în perioada iulie-august, atunci când temperaturile sunt şi cele mai mari. Mai mult decât atât, numărul cutremurelor s-a dublat începând cu anul 2002.

Aceste seisme sunt provocate de mişcarea rapidă a gheţarilor. Când ei se topesc, apa pătrunde sub gheţari, ceea ce face ca viteza lor de mişcare să crească. Ei se desprind astfel şi cad în mare. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, în Groenlanda, unele zone sunt mai afectate decât altele în ceea ce priveşte activitatea seismică. În nord-vestul zonei, pe o perioadă de aproximativ şase ani, până în 1999, nu a fost înregistrat niciun cutremur, iar din 2000 şi până în 2005, au avut loc aproape 25 de cutremure glaciare. Acestea sunt dovezi suplimentare că gheţarii Groenlandei se topesc într-un ritm mult mai alert decât s-a prevăzut.

Dacă în 1996 Groenlanda pierdea cam 100 km³ de gheaţă pe an, în 2005, cantitatea de gheaţă topită a ajuns deja la 220 km³. Cercetătorul Julian Dowdeswell de la Universitatea Cambridge scria într-un articol că doar dacă ar creşte nivelul ninsorilor, ar putea fi stopată topirea gheţarilor, ceea ce devine tot mai greu de presupus, având în vedere ritmul de acţiune a încălzirii globale. Insula a fost ocupată de vikingi Groenlanda a fost descoperită în anul 982, de către norvegianul Erik cel Roşu, un viking originar din Islanda.

Acesta a instalat colonii vikinge, mai ales pe coasta estică a insulei şi de-a lungul celor două fiorduri, acolo unde era posibilă creşterea bovinelor. Vikingii au ocupat teritoriul Groenlandei până în secolul al XIV-lea, atunci când l-au abandonat din cauza condiţiilor climatice extreme. Dar, în cursul secolului al XVIII-lea, Danemarca ocupă Groenlanda. În felul acesta, ţinutul va deveni o colonie daneză până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial. În secolulu al XIX-lea, Groenlanda a fost explorată şi cartografiată de către numeroşi exploratori şi navigatori, printre care Robert E. Peary, cel care a condus mai multe expediţii pe coasta nord-vest.

Între 1930-1931, expeditori britanici, americani şi germani au efectuat observaţii meteorologice la nord de cercul arctic. De asemenea, francezii Paul-Émile Victor şi Jean Malaurie au condus numeroase studii ştiinţifice şi etnologice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nemţii au ocupat Danemarca, ceea ce a făcut ca Groenlanda să-şi poată obţine, progresiv, independenţa. În virtutea noii Constituţii elaborate în mai 1953, Groenlanda, pe vremea aceea o colonie daneză încă din 1721, a devenit o provincie daneză, reprezentă în Parlamentul Danemarcei.

Groenlanda intră şi pleacă din UE

Autonomia a fost, în sfârşit, obţinută în ianuarie 1979. Groenlanda a devenit atunci o "comunitate particulară", în sânul regatului Danemarcei. Votul pozitiv la referendum a fost urmat de alegerea unui parlament în care partidul naţionalist Siumut a obţinut majoritatea. Ţara şi-a pierdut, astfel, definitiv denumirea de colonie daneză, devenind un teritoriu auto-administrat, ceea ce înseamnă că insula are propriul parlament, propriul guvern şi propria administraţie publică.

În anul 1972, Groenlanda aderă, împreună cu Danemarca, la Uniunea Europeană, dar 10 ani mai târziu, groenlandezii votează plecarea din UE. În anul 1989, în Groenlanda a fost descoperit un mare depozit de aur, dar condiţiile naturale existente fac exploatarea lui foarte dificilă. Actualmente, Groenlanda este, din punct de vedere formal, parte a Danemarcei, şeful statului fiind regina Margareta a II-a a Danemarcei.