Gramatica agramată

Educaţiei sfidează "Constituţia" revizuită a limbii române şi refuză să o respecte, pe motiv că bugetul nu permite. Timp de patru ani de-acum încolo, responsabilii cu educaţia tinerei

Educaţiei sfidează "Constituţia" revizuită a limbii române şi refuză să o respecte, pe motiv că bugetul nu permite. Timp de patru ani de-acum încolo, responsabilii cu educaţia tinerei generaţii vor să lase manualele neschimbate. Vor ca elevii să înveţe din cărţi cu reguli gramaticale vechi, dar să dea examene după reguli gramaticale noi. Astfel, Gigel, Costel şi alţii ca ei vor citi din cartea de română că e bine să scrii "nici o", iar la examen vor fi taxaţi pentru că nu au scris legat.
Schimbarea normelor ortografice, ortoepice şi morfologice mai arată încă o dată cât de mult se preocupă Ministerul Educaţiei de calitatea cărţilor din care învaţă copiii. De când au apărut manualele alternative, n-a trecut un an fără scandal. Au apărut fie cărţi de istorie care insistau pe buzele senzuale ale lui Decebal şi pe freza inconfundabilă a Andreei Esca, fie manuale de geografie în care vârfurile Carpaţilor apăreau cu altitudini diferite. În ultimii ani, la licitaţiile pentru manuale, preţul a zdrobit conţinutul. Ministerul Educaţiei, mereu cu puşculiţa goală, a încurajat achiziţionarea de manuale la preţul hârtiei igienice. Cum e preţul, aşa e şi calitatea: tipar prost, ilustraţii neatractive, autori anonimi. Statul zice că face economie, dar îi prosteşte fără niciun pic de jenă pe elevi şi pe părinţi. Editurile, care câştigă o licitaţie cu un manual la un preţ mic, îşi scot banii din caietele speciale, ce sunt de 3-4 ori mai scumpe. Manualul e scris în aşa fel încât să-i facă pe dascăli să le ceară copiilor caietul special, pe care îl plătesc, evident, părinţii. Unele edituri s-au săturat de acest sport şi au ieşit din joc. Aşa se face că la recenta licitaţie organizată de Ministerul Educaţiei s-au depus oferte doar pentru 50 de discipline din cele 254 scoase la concurs. Un calcul băbesc arată că, la toamnă, peste 204 discipline obligatorii se vor preda fără un manual pe bancă. Cei ce conduc învăţământul românesc se apără de fiecare dată cu teoriile educaţionale care susţin că manualul nu trebuie să fie singura sursă de învăţare pentru elev. Aceste teorii sunt de luat în seamă dacă în bibliotecile şcolii ar exista, pe lângă "Poveştile nemuritoare" jerpelite de zecile de generaţii care le-au răsfoit, şi ultimele enciclopedii, dicţionare, atlase ieşite de sub tipar. Zeci de mii de elevi nu au nici măcar posibilitatea să se documenteze de pe internet, atunci când profesorul le cere să rezolve o temă.
Într-un sistem de învăţământ în care manualul e principala sursă de dobândire a cunoştinţelor, să vii să spui că e o cheltuială inutilă adaptarea cărţilor la noile norme gramaticale impuse de Academie, să nu te preocupi de conţinutul ştiinţific înseamnă o iresponsabilitate totală. Vom avea prima generaţie instruită dintr-o gramatică devenită agramată.