Ghiulea la piciorul integrarii

Puscariile din Romania au inceput sa fie luate la puricat de Uniunea Europeana. Ticsite pana la refuz cu "musterii" obligati sa traiasca in conditii mizere, aceste institutii au atras atentia

Puscariile din Romania au inceput sa fie luate la puricat de Uniunea Europeana. Ticsite pana la refuz cu "musterii" obligati sa traiasca in conditii mizere, aceste institutii au atras atentia organizatiilor ce apara drepturile omului. Un comitet european specializat a informat ca vrea sa cerceteze situatia, intrucat penitenciarele romanesti ofera conditii inumane detinutilor. Avertismentul european i-a pus pe jar pe cei care se ocupa de acest domeniu, in frunte cu procurorul Marius Iacob, proaspat uns pe functia de sef al Administratiei Nationale a Penitenciarelor. Reactia oficialilor europeni era extrem de previzibila, in conditiile in care Occidentul a pompat in ultima vreme o gramada de bani in penitenciarele romanesti. Fonduri nerambursabile, credite externe si granturi aprobate peste noapte, toate acestea ar fi trebuit sa imbunatateasca viata celor care isi ispasesc pedepsele. Numai ca puscariile au fost condamnate la zeci de investitii inutile, menite sa aduca prosperitatea celor din afara. Fostul sef de la Penitenciare, Emilian Stanisor, a aprobat achizitii de aparatura medicala de peste 20 milioane de euro. In realitate s-au cumparat mai multe laboratoare semiautomate, ultramoderne, care ocupa degeaba spatiu in puscarii, pentru ca nu exista personal care sa lucreze in ele. In locul acelor clinici ambulante, administratorii puscariilor ar fi putut cumpara cateva mii de paturi, in asa fel incat condamnatii sa nu mai stea claie peste gramada. Sistemul de penitenciare din Romania functioneaza prost de ani de zile. Obiectivele institutiilor de acest gen din intreaga lume sunt in numar de trei, iar la noi nici unul nu este complet indeplinit. In primul rand, penitenciarul are rolul de a tine infractorii departe de societatea civila. In varianta romaneasca, atunci cand puscariile se umplu pana la refuz cu detinuti de toate soiurile, de la gainari la vietasi, singura solutie de gestionare a crizei este amnistia. Din puscarii pleaca atunci un val de infractori, dintre care multi se preschimba in recidivisti. Al doilea rol al penitenciarului este de a-l convinge pe cel incarcerat sa nu-si doreasca sa revina in acel loc. Si la acest capitol stam foarte rau. Zilele trecute, intr-un penitenciar din Botosani a fost descoperita o adevarata fabrica de alcool improvizata de puscariasi. Gardienii s-au prins de existenta ei, pentru ca detinutii s-au imbatat atat de tare ca s-au luat la bataie. Altfel, probabil ca, la Botosani, chefurile ar fi continuat si astazi. In fine, nici componenta de reeducare nu se regaseste la noi. Sunt cu duiumul cazurile in care infractorii recidiveaza dupa doar cateva luni de la eliberare. La acest capitol, rolul psihologului din penitenciar, sau macar al asistentului social, nu se face simtit. In aceste conditii, oricate controale ne-ar trimite Europa, toate vor constata acelasi lucru: incapacitatea statului de a-i reeduca pe cei cu greseli fata de societate. Este o ghiulea legata la piciorul Romaniei in cursa de integrare europeana.