Ghiseul - inchis pentru reforma

Daca prim-ministrul Romaniei nu mai pricepe nimic din administratia autohtona, atunci cetateanul din fata ghiseului ar trebui sa fie complet socat. " Sa ma bata Dumnezeu, dar eu nu mai inteleg

Daca prim-ministrul Romaniei nu mai pricepe nimic din administratia autohtona, atunci cetateanul din fata ghiseului ar trebui sa fie complet socat. " Sa ma bata Dumnezeu, dar eu nu mai inteleg nimic!", exclama Adrian Nastase, uimit de faptul ca, desi in administratia publica au fost aduse sute de calculatoare, nu numai ca nu au fost dati afara functionarii inutili, ba au fost angajati altii care sa lucreze pe computer. Premierul sublinia astfel - in fata unei sali pline pana la refuz cu prefecti si directori chemati, la Palatul Parlamentului, sa asculte masurile de accelerare a reformei in administratia publica - inertia din sistem. Dar frana principala in calea modernizarii administrative nu o constituie inapetenta pentru uneltele performante, ci chiar politicul, care a transformat o structura aflata, teoretic, in slujba cetateanului, in boala curata pentru acesta. Coruptia, imaginea nefavorabila, recentralizarea, confuzia si improvizatia din politicile publice, aspecte ingrijoratoare enumerate in strategia guvernamentala, reprezinta doar simptomele vizibile ale unui sistem administrativ ros de patima politica. Tabloul clinic este elocvent. El incepe cu prefectul, seful administratiei judetene. Acesta si adjunctul lui, subprefectul, sunt totdeauna numiti de catre guvern, deci pe criterii politice. Dupa fiecare toamna electorala are loc schimbarea de garda in administratia descentralizata, puterea noua instalandu-si propriii oameni la conducerea judetelor, la putin timp dupa instalarea guvernului. Aproape imediat, urmeaza epurarea reprezentantilor fostei guvernari de la sefia directiilor judetene si a regiilor ce apartin statului. Cu toate ca la nivelul serviciilor descentralizate nu ar trebui sa opereze criteriul politic, tocmai asupra acestora presiunea este extrem de mare. Practic, toti sefii de directii judetene care nu au culoarea puterii dispar ori sunt obligati, pentru a-si pastra functia, sa se inscrie in partidul de guvernamant, santajul politic asupra oamenilor sai fiind denuntat de opozitie chiar si la forurile internationale. Alt personaj foarte important pe plan local, deseori mai "tare" decat prefectul, este presedintele consiliului judetean, politic prin excelenta, deoarece ajunge in functie direct de pe lista de partid. De cele mai multe ori, asa cum PSD a demonstrat, el detine, pe langa puterea administrativa, si pe cea politica, fiind seful organizatiei judetene a partidului. Din aceasta pozitie privilegiata, el ajunge, in scurt timp, baron. Respectandu-si noua conditie, el incearca sa se multumeasca mai intai pe sine, apoi partidul din care face parte, pe urma clientela si, in ultimul rand, pe cetatean. Nici musca nu mai intra in institutiile locale fara stiinta lui. Sub acesti sefi mai mari sau mai mici, cu totii subordonati partidului-stat, se afla maruntul functionar public. Lui i se cere sa-l aiba ca suveran pe cetateanul platitor de impozite si, in relatie cu acesta, sa fie amabil, saritor, eficient, adica sa-l treaca de mana pe contribuabil prin hatisul birocratic. insa functionarul, oricat de jos s-ar afla in ierarhia administrativa, tot are partea lui de putere: aceea data de chitibusurile legislative, de normele metodologice obscure, de hotararile interne numai de el stiute. Apasat de piramida politica si prost platit, el nu are cum sa mai fie bunavointa si corectitudinea intruchipate. Atentiile primite de la petenti sunt reflexia, in mic, a spagilor grase de la varful aisbergului. Despre reformarea administratiei publice se vorbeste de doua mandate, dar in afara catorva legi - Legea privind administratia publica locala, Legea transparentei sau Legea privind accesul la informatiile de interes public - nu s-a facut nimic concret. Despre Legea institutiei prefectului, povestea, in urma cu doi ani, fostul ministru al Administratiei, Octav Cozmanca, dar abia acum a scos-o la iveala guvernul, bifand, pentru urechile UE, o noua teorie despre transformarea prefectului in inalt functionar public, plasat, in fine, in afara umbrelei politice. Guvernul mai promite o lege privind salarizarea unitara a functionarilor publici si recrutarea a o mie de tineri, in 2004 si in 2005, platiti cu patru sute de euro pe luna, pentru a aduce o infuzie de profesionalism si daruire care sa schimbe mentalitatea birocratilor. "Mentalitate" este cuvantul cel mai des pomenit de presedintele Ion Iliescu, atunci cand mimeaza dezaprobarea fata de baroni, fata de abuzurile si coruptia din administratie. Numai ca mentalitatea nu se schimba atunci cand se rasteste presedintele sau cand premierul lanseaza o sageata de vanator pasionat, impotriva sistemului. Nu se schimba nici cu o mie de tineri sau cu o suta de calculatoare. Nici cu o lege astazi, una peste un an, alta peste inca trei, asezate peste acelasi practici . Se schimba insa atunci cand functionarii care administreaza finantele statului controleaza averile suspecte, indiferent cui apartin acestea, cand banii publici ajung unde este nevoie, nu unde vrea baronul local, cand nu se vor mai face numiri pe criterii de partid. Dar, ca toate reformele romanesti, si cea din administratie este una precauta, ca sa nu zgaltaie sistemul, atata timp cat acesta mai aduce foloase politice.