Ghetoul de carton din Mărăşeşti - Vrancea

Aici, opaiţul este mai scump decât kilowatul, iar pisicile fug de mănâncă pământul de frica şobolanilor Călimăneşti este cel mai sărac cartier al oraşului Mărăşeşti, declarat,

Aici, opaiţul este mai scump decât kilowatul, iar pisicile fug de mănâncă pământul de frica şobolanilor

Călimăneşti este cel mai sărac cartier al oraşului Mărăşeşti, declarat, la rândul său, zonă defavorizată. Cartierul s-a născut în perioada ceauşistă în jurul şantierului ctitorit pentru construcţia barajului ce îi poartă numele. Aici, opaiţul e mai scump decât kilowatul, iar pisicile cad victime şobolanilor înfometaţi.

Pe vremea lui Ceauşescu, aici era alimentară, farmacie, dispensar medical şi bibliotecă, iar curentul electric, canalizarea şi apa nu lipseau. În anul 2002, şantierul s-a închis, iar barajul, inclusiv zona locativă din preajmă, a fost predat Primăriei Mărăşeşti.

Şantieriştii şi familiile lor au plecat care încotro, lăsând în urmă zeci de locuinţe goale. Săracii oraşului, cei cărora le-au fost scoase apartamentele la vânzare din cauza datoriilor acumulate, au fost mutaţi la Călimăneşti, devenit între timp "Orăşelul de carton".

"Copii se sufocă de la fum şi nu pot să înveţe"

Peste 300 de oameni, dintre care 100 de copii, au fost înghesuiţi în barăcile considerate de către primărie "garsoniere". La un an de la plecarea şantieriştilor, cele 40 de familii aciuate în zona barajului au rămas fără curent electric. Singurul transformator a ajuns la fier vechi, iar sutele de amărâţi se înghesuie să ia apă de la o singură pompă situată în plin câmp.

Iarna, pompa îngheaţă aidoma trupurilor şi sufletelor localnicilor. Chiriaşii plătesc lunar pentru "garsonierele" bântuite de şobolani de mărimea unei pisici 130.000 de lei vechi. Oamenii ar vrea să le cumpere, însă preţul barăcilor, 10 milioane de lei vechi, este prea mare pentru veniturile lor.

Mulţi trăiesc din alocaţiile copiilor. Peste 80% din familiile din zonă au peste patru copii. "Nu l-am mai văzut pe primar din 2004, când a venit să ne ceară să-l votăm.

Am opt copii şi stăm zece persoane în două cămăruţe. Iarna mori de frig, iar vara te sufoci. Folosim opaiţul, dar s-a scumpit uleiul şi lumânările. Copii se sufocă de la fum şi nu pot să înveţe. Iarna este cel mai greu. La opt seara, cel târziu, ne culcăm. Ne trezim în toiul nopţii şi stăm în beznă şi frig în timp ce şobolanii rod tot ce găsesc. Am trimis o sesizare la Guvernul României, dar m-a dat tot pe mâna primarului", susţine Aurica Răducanu.

"Televizorul şi frigiderul sunt de decor"

În altă baracă, Ion Costandache se chinuie să supravieţuiască împreună cu soţia şi cei zece copii. "Televizorul şi frigiderul sunt de decor. Folosim câte o lumânare sau câte puţin opaiţul. Am avut o pisică, dar am găsit-o dimineaţă sfâşiată de şobolani în bucătărie.

La fel a păţit-o şi frate-miu. Aici, pisicile ori sunt omorâte de dihăniile de şobolani, ori, dacă scapă după o încăierare, fug de mănâncă pământul. Într-o noapte, unul dintre copii a fost muşcat de mânuţă.

Nu am bani de pâine, darămite de otravă…", se plânge Costandache. Potrivit unui calcul simplu, o familie din "orăşelul de carton" ar consuma lunar şase litri de ulei. Cum litrul de ulei a ajuns în Vrancea la 7 lei, opaiţul îi costă pe localnici 42 de lei pe lună.

Mai scump decât kilowatul multora dintre români. Florica Popovici, zisă şi "Boieroaica", este singura din cartier care a reuşit să-şi tragă curent. " Eu şi soţul meu am rămas din timpul şantierului. Sunt aici de 14 ani. Din cauza fumului de la opaiţ m-am îmbolnăvit de inimă. Am făcut ce am făcut, am adunat 16 milioane şi mi-am tras curent", afirmă "Boieroaica".

Noaptea doarme cu lumina aprinsă, de teama şobolanilor. Poate de aceea, pereţii barăcii Floricăi nu sunt găuriţi de namilele de rozătoare. Peste 60 la sută din localnici sunt bolnavi de plămâni, iar 80 din adulţi au boli cardiovasculare.

"Dacă crăpăm, scăpăm de iadul acesta", spune Ion Costandache. Pentru cei din Călimăneşti, speranţa într-o viaţă în care becul se aprinde la lăsatul întunericului, iar şobolanii sunt doar poveşti de adormit copiii este o vorbă în vântul rece al iernii ce bate la uşile lor din carton.

" Soluţii nu se întrevăd"

Şefii administraţiei locale nu au soluţii pentru rezolvarea acestor probleme. "Mulţi nu vor să muncească. Stau la mâna primăriei şi se ocupă de tot felul de sesizări. Sunt şi oameni ce prestează munci în folosul comunităţii şi sunt retribuiţi, dar nu trebuie uitat că Mărăşeştiul este el însuşi declarat zonă defavorizată. Nu avem investitori care să vină să pună o afacere pe picioare.

Nu poţi să stai toată ziua cu mâna întinsă. Nimeni nu este vinovat că tu ai ajuns în baracă după ce ai avut apartament în oraş. Ei nu au bani să-şi cumpere baracă şi cer să le vindem şi terenul. Soluţii imediate pentru zonă nu se întrevăd", a spus primarul Mărăşeştiului, Emilian Braşov.

Oamenii din barăcile bântuite de şobolani spun că nu-l vor mai vota la anul. "Dacă vine unul şi ne face proprietari pe sărăcia asta şi ne trage lumină, îl votăm. Dacă nu, nu ne mai ducem la vot. Numai atunci au nevoie de noi", spune cu năduf Aurica, privind la copiii ce se joacă printre gunoaie.