George a învăţat să numere adunând cărămizi pentru sobă

"Acum, niciun câine nu se uită la mine. Avem casă din pământ, dacă îi dai un picior cade. Luăm pâine şi cartofi pe datorie, iar cărămizile bune pentru soba noastră sunt atât de greu de

"Acum, niciun câine nu se uită la mine. Avem casă din pământ, dacă îi dai un picior cade. Luăm pâine şi cartofi pe datorie, iar cărămizile bune pentru soba noastră sunt atât de greu de găsit... Ne e greu când plouă. Ne pică apă şi în pat", spune George, 14 ani, elev în clasa I la Centrul Educaţional "Mareşal Averescu", din Capitală, al Organizaţiei "Salvaţi Copiii". Aici învaţă cititul şi socotitul copii care ar fi trebuit să termine gimnaziul.
"O cărămidă, două, trei, patru cărămizi şi tot aşa până la 30. Atâtea am adunat doar. Îmi trebuie 100 pentru o sobă. A venit iarna... Mai durează până găsesc alte 70, că nu-i uşor şi sunt rare... Cât am plâns după Fulger, căluţul meu, numai eu ştiu. L-am luat la groapa de gunoi să căutăm cărămidă, s-a tăiat într-o sârmă şi a murit. Fără Fulgerul meu mi-e greu acum să car", spune George. ştie să numere doar până la 100, câte cărămizi are nevoie ca să-şi facă soba. ştie să facă pe "a" mare şi "a" mic, "m" mic, bastonaşe, liniuţe, "s" mare şi "s" mic. Mai are doi fraţi şi o soră. Părinţii cară moloz, fiare, gunoaie. "Sunt zile când nu avem nimic de mâncare, în altele, fierbem doi, trei cartofi şi facem o ciorbă... să fim sătui când ne culcăm. Avem un televizor cu antenă, nişte pături ca vai de ele. În soba stricată mai băgăm cartoane, plastice, gunoaie, cât de cât să mai fie abur în casă. Suntem şase familii într-o singură casă, iar mâncarea o facem afară, pe cărămizi", spune George. Merge la şcoală pentru că vrea să se facă mare avocat şi să ajute oamenii. De spălat, George se spală, alături de ceilalţi copii cu care stă în casă, la cişmea: "Punem furtunul pe noi şi ne frecăm; e mai greu acum, iarna, că nu prea ne putem spăla de frig". Cel mai mult, George îşi doreşte o bicicletă ca să nu mai fie obligat să le dea câte 10.000 de lei la copiii vecinilor pentru a face şi el o tură. "Peste un an o să fie mai bine, că o să învăţăm" - spune băiatul. Andreea, 15 ani, este tot în clasa întâi, colegă cu George: "ştiu să citesc doar pe litere, nu pot legat. Ce-o vrea Dumnezeu... ăla de sus conduce". Părinţii Andreei sunt la puşcărie, iar ea stă, acum, cu bunica. Mai are o soră şi doi fraţi, dintre care unul este la puşcărie pentru furt. Spală şi face curat pe la oameni, pentru bani. Părinţii nu au avut posibilitatea să o dea la şcoală. "Mi-a zis o fată că e o şcoală unde pot să învăţ chiar dacă sunt mai mare. şi am venit la
Salvaţi Copiii
... Viaţa mea e grea, cam tristă. Aş vrea să am şi eu cum are toţi copiii, să fiu fericită. M-aş duce oriunde ca să fie bine. Iau 50.000, 100.000 de lei pe spălat covoare. Suntem copii şi am vrea să avem şi noi de toate, haine, mâncare, bicicletă, un pulover pe gât, adidaşi...", spune Andreea. Cristina, 14 ani, e tot în clasa întâi şi cară apa din curţile oamenilor atunci când plouă. Mama ei lucrează la groapa de gunoi dinspre Pipera. Adună fiare şi apoi le vinde la fabrică.