„Generaţiile au crescut cu «Teleenciclopedia»”

Producătoarea uneia dintre cele mai vechi emisiuni de la TVR 1 explică succesul programului prin calitatea documentarelor difuzate. Prima ediţie a emisiunii s-a difuzat în data de 21 mai 1965 şi de atunci, cu două pauze, a fost tot timpul prezentă în grila de programe, iar cea mai celebră voce a fost aceea a lui Florian Pittiş.

Adevărul: Cum se face că „Teleenciclopedia“ nu lipseşte din nicio grilă a TVR 1?

Gabriela Nuţă: Generaţii întregi au crescut cu „Teleenciclopedia”, eu însămi am crescut cu ea. Atunci când oamenii privesc emisiunea, călătoresc în Africa sau Asia şi văd locuri pe care probabil că nu le vor vedea niciodată în realitate. Asta cred că a făcut ca „Teleenciclopedia” să rămână în grilă atâţia ani.

Cum aţi reuşit să păstraţi interesul pentru materialele difuzate?

Cornelia Rădulescu, care este producător de mult timp şi a rămas realizatorul emisiunii, a impus nişte standarde foarte înalte, este foarte greu să lucrezi cu ea, pentru că este o perfecţionistă. Datorită ei, telespectatorii se bucură de „Teleenciclopedia” de 43 de ani.

Povestiţi-le telespectatorilor care este „fluxul tehnologic” al emisiunii.

Fluxul tehnologic antrenează o echipă de peste 10 oameni. Comentariile documentarelor sunt traduse, după care merg la consultanţi, sunt adaptate la ce îşi doreşte telespectatorul român, care este mult mai exigent decât cel englez.

Am văzut chiar la BBC, de unde luăm documentarele, nişte producţii splendide ca imagine, dar foarte sărace în informaţie. Telespectatorul român este obişnuit cu o cantitate mare de informaţie.

Care sunt principalii furnizori de documentare ai „Teleenciclopediei”?

În primul rând, BBC, care este partenerul nostru de tradiţie, dar în ultima vreme am început să cumpărăm documentare şi de la nemţi şi francezi.

Cât se lucrează la o ediţie a programului?

Teoretic, o săptămână, dar săptămâna asta are foarte multe ore de muncă.

Haideţi să ne întoarcem puţin în istorie şi să îmi spuneţi cum se lucra cu Moţu’ Pittiş, care este una dintre vocile-brand ale programului „Teleenciclopedia”?

Cu Moţu’ Pittiş se lucra foarte uşor. Era un om foarte punctual, foarte drăguţ, un om care se ţinea de cuvânt. A venit la televiziune până aproape în ultima săptămână înainte de a se interna. A venit până nu l-a mai ţinut vocea. Ne-a impresionat enorm.

Nimeni nu a ştiut că este bolnav până când nu a mai putut să citească. Mi s-a rupt sufletul când am văzut că abia se mişca, dar a venit să citească pentru „Teleenciclopedia”. Venea, citea textul o dată, după care îl citea la microfon. Avea două reluări, după care ne spunea „am plecat”. Acesta era Moţu’ Pittiş.

Avea anumite pretenţii de calitate?

El nu ar fi lucrat pentru o emisiune oarecare. A venit cu mult drag la „Teleenciclopedia”. Odată am izbucnit şi am spus că „sper să nu ajung niciodată precum Cornelia Rădulescu” (realizatoarea emisiunii - n. red.), să nu-mi convină nimic”. El mi-a replicat însă: „Aşa trebuie să fim cu toţii, eu am învăţat de la ea enorm. Prin faptul că nu mă lasă, până nu citesc aşa cum vrea ea, am învăţat enorm”.  

Cât la sută din materiale sunt redifuzări şi cât la sută sunt noutăţi?

În general, sunt numai noutăţi. Doar în perioada concediilor facem o selecţie din cele mai bune documentare.

Telespectatorii s-au obişnuit cu vocile de la „Teleenciclopedia”, dar nu prea ştiu cui aparţin, cu mici excepţii. Cine sunt aceşti oameni?

Prima voce a emisiunii, alături de Dinu Ianculescu, a fost Mariana Zaharescu. Ea a rămas vocea „Teleenciclopediei” şi în ziua de azi. Mai sunt Lucia Mureşan, Mihai Gruia-Sandu şi Mircea Neacşa.

Aveţi şi producţie proprie sau numai documentare achiziţionate de la diverşi producători?

Ne-am dori să avem producţie proprie, numai că documentarele ar trebui să aibă acelaşi standard ca cele produse de BBC. La noi în ţară se consideră că este mai ieftin să cumperi un documentar decât să-l faci, dar sper că într-o bună zi vom avea şi documentare româneşti.

Cu Moţu’ Pittiş se lucra foarte uşor

Gabriela Nuţă
producător TV

Program de anduranţă

Prima ediţie a emisiunii „Teleenciclopedia” a fost difuzată pe 21 mai 1965, dar au existat şi pauze în difuzare. Autorii de atunci, Dumitru Udrescu şi Adolf Oprescu, alături de Ioan Ionel (responsabil cu achiziţiile), au gândit programul ca un magazin de documentare de cultură generală, profitând de faptul că, pe lângă filmele artistice, distribuitorii obligau TVR să cumpere şi documentare de 10-15 minute.

La început, sumarele erau concepute din ceea ce era disponibil. Cu timpul, când s-au putut cumpăra filme special pentru emisiune, diversitatea şi calitatea au sporit, la fel şi audienţa.