Gazul arde pomenile guvernului

Consecvent doar in propria inconsecventa, Cabinetul Adrian Nastase demonstreaza inca o data ca nu a reusit sa treaca de la stadiul de economie politica, bazat pe "filozofia carpelii", a intereselor de

Consecvent doar in propria inconsecventa, Cabinetul Adrian Nastase demonstreaza inca o data ca nu a reusit sa treaca de la stadiul de economie politica, bazat pe "filozofia carpelii", a intereselor de moment si a raportarilor "luminoase", la cel de politica economica asezata, coerenta si generatoare de valoare adaugata. Dupa esecul in promovarea si aplicarea cotei unice - masura care, bine aplicata si administrata, ar fi miscat din loc economia - guvernul a decis sa pastreze inca un an actualul sistem, caracterizat de insusi ministrul Finantelor ca fiind ineficient si costisitor. Un sistem construit pe un sir intreg de deductibilitati fragmetare si fara impact major la nivelul intregii economii. Chiar daca teoretic sunt avantajoase, deducerile acordate prin viitorul Cod Fiscal sunt, de fapt, praful de pe toba cotei unice, aruncat in ochii contribuabililor. Si asta pentru ca deductibilitatile promise, eficiente doar pe termen lung, sunt valabile numai in anul electoral 2004, dupa care vor disparea odata cu aplicarea cotei unice. In aceste conditii, optiunea pentru deduceri devine un compromis fiscal daunator, ce s-ar putea dovedi mult mai costisitor pentru bugetul de stat decat aplicarea cotei unice. Mai mult, dat fiind ca instructiunile pentru aplicarea deducerilor plutesc inca in neant, sunt putine sanse sa scapam de brambureala generala ce guverneaza sistemul fiscal incremenit intr-o cronica ineficienta a colectarii. Renuntarii temporare la cota unica i s-a suprapus stirea privind cresterea pretului gazelor naturale de la 1 noiembrie cu 4 la suta, dupa ce doar cu doua luni in urma asistasem la o scumpire cu 22 la suta pentru populatie si 12 la suta pentru agentii economici. Decizia scumpirii gazelor vine la doar doua luni dupa ce oficialii guvernamentali dadeau asigurari ferme ca pretul gigacaloriei pentru iarna 2003-2004 ramane neschimbat. Ba mai mult, doar cu o luna in urma, partidul de guvernamant anunta cu seninatate ca va "livra" populatiei cea mai ieftina iarna preelectorala de dupa Revolutie. Desigur, cu pretul unor subventii de zeci de mii de miliarde de lei. Populismul electoral al Cabinetului Nastase nu a rezistat in fata realitatii pietei. Cresterea importurilor de gaze, cumulata cu majorarea tarifelor pe piata externa, sunt argumentele obiective ce stau la baza cresterii tarifelor la gaze. In realitate, acestor argumente i se adauga faptul ca economia ramane captiva in aceeasi spirala a ineficientei, in care pierderile utilitatilor din domeniu sunt acoperite prin cresterea pretului gigacaloriei sau al energiei electrice. Pentru a nu-si periclita imaginea in fata electoratului "de baza", guvernul va pompa, probabil, alte mii de miliarde de lei pentru "ajutorarea" celor care nu vor putea plati factura intretinerii. De fapt, este un fals sprijin, dat fiind ca multi dintre acestia vor fi obligati sa plateasca pierderile din sistem, iar cei care au investit in centrale termice de apartament vor fi arsi si ei la buzunar. Oricat ar incerca sa acopere cu bani propria ineficienta in administrarea resurselor, autoritatile nu vor putea tine in frau efectele politicii de pacalire a electoratului. Chiar daca va reusi sa multumeasca Fondul Monetar International - care nu mai este dispus sa asiste la supravietuirea artificiala, prin preturi, a utilitatilor neperformante - Cabinetului Nastase ii va fi imposibil sa opreasca avalansa de scumpiri provocata de fiecare crestere a pretului la utilitati. Presiunea inflationista creata de cresterea tarifelor la energie devine din ce in ce mai periculoasa, determinand Banca Nationala sa recurga la parghiile monetare, respectiv sa majoreze, pentru a doua oara in ultimele doua luni, dobanda de interventie in incercarea de a tine inflatia in limitele prognozate. Tabloul economic de mai sus scoate la iveala minciuna bine ticluita din pledoariile sociale ale guvernantilor. Daca prin ceea ce a facut a reusit doar sa peticeasca patura saraciei, prin ceea ce nu a facut (adica prin nerestructurarea utilitatilor), guvernul loveste in toata populatia, inclusiv in cei pe care declarativ sustine ca vrea sa-i protejeze. Chiar daca scapa de povara fiscalitatii sau taxelor, cei cu venituri mici nu vor putea scapa de povara preturilor, prin intermediul carora ajung, in cele din urma, sa plateasca cu varf si indesat ajutorul guvernamental. Parsivitatea acestui sistem consta in faptul ca el creeaza dependenta celor cu venituri mici de ajutorul guvernului. O dependenta ridicata la rangul de politica a "ajutorului de stat" si intens exploatata electoral.