"Eu sunt Gatlej Adanc", afirma fostul nr. 2 al FBI-ului, Mark Felt

Cel mai mare scandal din istoria politica moderna a Americii a fost, in fine, dezlegat, astazi se stie, dupa 33 de ani, care este adevarata identitate a sursei cunoscute sub porecla de Gatlej Adanc

Cel mai mare scandal din istoria politica moderna a Americii a fost, in fine, dezlegat, astazi se stie, dupa 33 de ani, care este adevarata identitate a sursei cunoscute sub porecla de Gatlej Adanc (dupa numele unui celebru film porno al epocii), aflata la originea imensului scandal Watergate, soldat, pana la urma, cu demisia din functia de presedinte al SUA a lui Richard Nixon. Multa vreme s-a crezut ca, aidoma lui Jack Spintecatorul, identitatea acestei surse nu va fi niciodata cunoscuta, in jurul Gatlejului Adanc creandu-se o veritabila industrie: s-au emis cele mai fanteziste ipoteze (printre numele vanturate au fost cele ale secretarilor de stat Henry Kissinger si Alexander Haig), s-au scris mii de articole si zeci de carti, s-au turnat chiar filme, iar porecla sursei a intrat in folclorul american. Astazi, secretul a fost dat la iveala de insusi cel in cauza, W. Mark Felt, nr. 2 al FBI-ului pe vremea izbucnirii scandalului, deci o sursa a carei credibilitate era mai presus de orice banuiala. "Eu sunt cel numit Gatlej Adanc", a declarat pentru revista Vanity Fair Felt, ajuns astazi la varsta patriarhala de 91 de ani. Asadar, el a fost misteriosul personaj care a facut parte din administratia Nixon ce a dezvaluit ziaristilor Bob Woodward si Carl Bernstein, de la Washington Post, implicarea directa a colaboratorilor cei mai apropiati ai lui Nixon in ceea ce parea la inceput o obscura spargere comisa, in timpul campaniei prezidentiale din 1972, la sediul din Washington al Partidului Democrat, aflat intr-un complex de cladiri denumit Watergate. Spargerea fusese organizata, fara ca acest lucru sa se stie la inceput, de catre membrii de frunte ai staff-ului lui Nixon, care doreau sa instaleze microfoane ascunse pentru a afla planurile strategice ale opozitiei democrate. Treptat insa, adevarul a inceput sa iasa la iveala si aceasta datorita Gatlejului Adanc, care s-a intalnit in secret, de mai multe ori, cu cei doi ziaristi, dezvaluindu-le noi si noi amanunte despre intreaga afacere pe masura ce le afla. Intalnirile aveau loc, in deplina obscuritate, intr-un garaj aflat la subsol si ori de cate ori unul dintre cei doi ziaristi, in speta Woodward, simtea nevoia sa se consulte cu sursa, infigea un stegulet in ghiveciul de flori aflat pe balconul apartamentului sau. Felt, la randul sau, marca pe o pagina anume din editia de dimineata a ziarului New York Times, pe care aranja sa fie livrata la domiciliul ziaristului, ora intalnirii. Ca urmare a dezvalurilor celor doi ziaristi, pe baza informatiilor furnizate de seful adjunct al FBI, marunta spargere a fost punctul de plecare care a dus, potrivit principiului bulgarelui de zapada, la dezvaluirea coruptiei aparatului guvernamental si staff-ului prezidential. In ciuda incercarilor disperate ale presedintelui, scandalul nu a putut fi inabusit si, in august 1974, Nixon a fost nevoit sa-si dea demisia, fiind pentru prima oara in istoria Americii cand se intampla asa ceva. Cei doi ziaristi au devenit celebri, dezvaluirile lor au fost socotite lovitura de presa a secolului, iar cartea pe care au scris-o, Toti oamenii presedintelui, a fost un bestseller fara precedent, dupa care s-a turnat un film incununat cu mai multe Oscaruri. Ei au pastrat insa cu strasnicie secretul asupra identitatii sursei lor, declarand ca o vor da in vileag numai dupa moartea acesteia. Acum insa, Felt, simtindu-si probabil sfarsitul apropiat, a dezvaluit el insusi secretul. Ce l-a determinat sa faca acest lucru? Se pare ca era profund nemultumit ca, dupa moartea lui Herbert Hoover, boss-ul timp de mai multe decenii al FBI, nu a fost numit in locul acestuia, in plus el temandu-se ca oamenii lui Nixon sa nu se amestece in treburile interne ale serviciului de informatii interne american.