Gardul vopsit al Armatei

In spatele gardului vopsit pe care scrie "cea mai credibilă instituţie a statului", se ascund tot mai puţini leoparzi, pentru că alte jivine dubioase au dat-o la pace cu îngrijitorul. Omul de

In spatele gardului vopsit pe care scrie "cea mai credibilă instituţie a statului", se ascund tot mai puţini leoparzi, pentru că alte jivine dubioase au dat-o la pace cu îngrijitorul. Omul de rând mai are încredere în Armată doar din inerţie. Mizeria existentă acolo e încă bine ţinută sub preşul din cabinetele generalilor de mucava.

Oricum, ceea ce se întâmplă în Armata Româ-nă n-are nicio legătură cu NATO, UE sau alte structuri din care, de voie, de nevoie, facem parte. Unde s-a mai pomenit ca posesorul diplomei "Strungul de aur" să ajungă în câţiva ani general de brigadă, profesor doctor conferenţiar şi comandant al Spitalului Militar Central, încălcând toate normele militare, universitare şi ale bunului-simţ? Nici dacă l-ar prinde pe Bin Laden, un plutonier al armatei americane n-ar putea visa la aşa ceva. La noi însă totul e posibil.

Lumea întreagă ar trebui să priceapă o dată că "american dream" a expirat. "Romanian dream" e mult mai tare, mai ales că exclude din principiu munca şi meritele. După exemplul comandantului Spitalului Militar, mii de tineri români ar trebui să pună ochii pe clădirea unui minister şi să se angajeze ca portari în speranţa că vor ajunge miniştri sau poate chiar mai sus. Următorul pas ar fi să vândă clădirea instituţiei respective sau s-o privatizeze. Un exemplu în viaţă există. O altă variantă ar fi potolirea libidoului obsedaţilor sexual prin angajarea la Direcţia de Audit Intern a Ministerului Apărării. Acolo se pot obţine avansări pentru asedierea fustelor.

Sigur, pentru cei care au aşteptări mai mici, Armata oferă enorm de multe posibilităţi, de la traficul cu conserve şi motorină până la achiziţionarea uniformelor la preţ de costume Armani. Pentru a justifica toate aceste matrapazlâcuri, nişte amărâţi vor fi ţinuţi în continuare sub focul kalaşnicoavelor şi mortierelor pe cine ştie ce câmpuri de luptă. Familiile îndoliate vor primi recunoştinţa veşnică.

Marele avantaj în România este acela că, odată dezvăluite furturile la nivel înalt, nu se sesizează nimeni, oricât de evidente ar fi dovezile. Ministerul Apărării nu a catadicsit nici până acum să justifice potlogăriile unui ditamai general de brigadă, conferenţiar universitar stomatolog, aşa cum nici Corpul de control al Ministerului Educaţiei nu s-a sinchisit să facă vreo verificare.

De Parchetul Militar nu mai aducem vorba, întrucât această instituţie este ocupată de 17 ani cu două dosare, fapt care a doborât fizic şi psihic întreg personalul.

Aşa se face că, în loc să-şi extirpe din proprie iniţiativă cangrenele, mai marii Apărării preferă să le ţină ascunse chiar şi atunci când supurează, îmbibând uniforma militară.