Femeia care-şi hrăneşte salvatorii de la SMURD

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Zilnic, la ora 12.30, Elisabeta Kiraly aduce câteva porţii de mâncare caldă pentru „îngerii“ de la SMURD
Zilnic, la ora 12.30, Elisabeta Kiraly aduce câteva porţii de mâncare caldă pentru „îngerii“ de la SMURD

Elisabeta Kiraly duce zilnic, la Unitatea de Primiri Urgenţe din Galaţi, câteva porţii de mâncare pentru cei care i-au salvat viaţa.

Gălăţeanca Elisabeta Kiraly (63 de ani) spune că se călăuzeşte în viaţă după principiul: „Dumnezeu te răsplăteşte pentru binele făcut". Şi nu doar că spune, dar o şi demonstrează într-un mod ieşit din comun. De un an şi jumătate, în fiecare zi, ea asigură masa de prânz pentru membrii echipajelor SMURD Galaţi, care i-au salvat viaţa de două ori.

„Am păcălit moartea cu salvatorii lângă mine"

„Răcisem şi aveam febră. Am luat un paracetamol, dar îmi era tot mai rău, şi fiică-mea a insistat să merg la doctor. În loc să merg la medicul de familie, am avut inspiraţia mă duc la Urgenţe. Am apucat să intru la UPU şi brusc am simţit un val de căldură. Este tot ce mai ştiu, pentru că am leşinat. Mi-au spus că am făcut şoc anafilactic. A fost norocul meu că, fără să ştiu ce mă aşteaptă, m-am dus la oamenii şi în locul potrivit", îşi reaminteşte uşor crispată Elisabeta.

După acea nefericită întâmplare, în care un medicament banal i-a provocat o reacţie alergică severă, n-a mai avut nevoie de alte tratamente. Viaţa sa a decurs normal timp de câteva luni până când a avut ghinionul să se îmbolnăvească din nou, tot de viroză respiratorie. A făcut iarăşi febră mare, dar ştiindu-se alergică la paracetamol, s-a gândit să ia modafen ca să-i scadă temperatura. Totuşi n-a avut curaj să-l înghită acasă, ci s-a dus iar la UPU.

„Am fost inspirată şi a doua oară. La câteva minute după ce am înghiţit tableta de modafen, istoria s-a repetat. Mi-am pierdut cunoştinţa. Într-un târziu, am început să aud ca prin vis cum vorbeau în jurul meu medicii şi asistentele. Am păcălit moartea cu salvatorii lângă mine şi a doua oară. N-am cuvinte să vă spun cât de recunoscătoare le sunt!", mărturiseşte Elisabeta Kiraly.

După cele două bătălii cu moartea câştigate în UPU-SMURD, fosta pacientă a devenit de-a casei. Între ea şi angajaţii de la Urgenţă s-a creat o relaţie specială. Spune că sunt „îngerii ei păzitori". Această legătură de suflet explică gestul neobişnuit al celei care, de un an şi jumătate, în fiecare zi, la ora 12.30, duce la SMURD câteva porţii de mâncare caldă.

Patroană de restaurant

Pe vremea comunismului, Elisabeta Kiraly a lucrat la fosta Întreprindere de Comerţ şi Alimentaţie Publică (ICSAP) ca vânzătoare, iar după Revoluţie, „s-a privatizat" şi, în prezent, este proprietara a două restaurante şi a unui punct de vânzare de tip fast-food. „Când a venit prima dată cu mâncare la noi, la UPU, a spus că a adus-o pentru salvatorii de la SMURD, care trebuie să aibă putere. Fireşte că am refuzat-o politicos, dar a rămas în sala de aşteptare, foarte afectată. A spus că nu avem dreptul să o refuzăm. Până la urmă, toţi cei din tura respectivă am mâncat bucatele delicioase. De atunci, vine zilnic. Am vrut să-i plătim, dar nici nu vrea să audă şi ne închide gura spunând că nu este creştineşte să o refuzăm", a explicat doctorul Angel Trifan, coordonatorul UPU-SMURD.

Caritatea ca fel de a fi

Pentru Elisabeta Kiraly, caritatea nu are nimic excepţional. De 14 ani sponsorizează Biserica „Sf. Haralambie" şi acum îi hrăneşte pe muncitorii care lucrează la reconstrucţia acestui lăcaş de cult. În urmă cu doi ani, cămara spitalului se golise de tot. „Am fost cu furgoneta la Metro şi Selgros şi am cumpărat carne, lapte şi biscuiţi, iar astă-primăvară, am adus patru tone şi jumătate de cartofi şi ceapă.

Au vrut să-mi dea act de sponsorizare, dar am refuzat. Nu am nevoie! Dacă mie Dumnezeu mi-a dat, vreau să aibă ce mânca şi alţii", mărturiseşte Elisabeta. Şi a vrut să aibă ce mânca şi jandarmii şi pompierii, care, anul trecut în iunie, au venit din toată ţara pentru a apăra Galaţiul de inundaţii construind un dig pe malul Dunării. Tot ea s-a ocupat, nu demult, de înmormântarea unui „boschetar". „I-am cumpărat tot ce trebuie şi acum am făcut şi pomana de 40 de zile. Păi, n-a fost şi el un suflet de om?", întreabă retoric inimoasa gălăţeancă.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite